Dogoare
Timpul s-a cuibărit în știuleții de pe câmp care și-au întărit cu aur dinții de lapte. E prea mult foc când ploaia se retrage-n vizuină se încălzește roua în cupele de frunze și norii se
CSClaudia SescuJocul cu pasarile
Dincolo de înaltimile arborilor orice pasare se avântă la fel. Nimeni nici tu, nici eu nici noi sau voi nu poate atinge cerul cu buzele decât dacă bate în el tot atâtea inimi cât
CSClaudia SescuVeghere
Am căzut ca o frunză din copacul copilăriei mele și luna duioasă stătea în poala mea ținându-mi de urât. Călcam pe furiș -ocupată cu grija aceasta- prin desișul fraged al pădurii în care
CSClaudia SescuIernatica iubire
Calc prin omăt ca printr-o mare de cuvinte strivind înțelesuri mă prăbușesc pășind lângă tine ca fulgii de nea de bolovanii aliniați în brazde de toamnă. De ce-mi tot spui cuvinte multe mai
CSClaudia SescuAutobuzul comun
De ce zăbovim mirați încurcați și nesiguri în fața acestui autobuz imaginar frânat în fața noastră? Călători îndesați cu geamantanele lor burdușite încă își caută locurile scotocindu-se
CSClaudia SescuColind
Colind răzleț prin peșteri neumblate văd stalactitele vesele flori cum pe acoperișuri râd în soare șindrilele aproape de cu zori. Și dintr-o peșteră într-alta mă răsfăț seve de flori
CSClaudia SescuDescătușarea
După o lungă perioadă de tăcere cuvintele mele au început să vorbească șoșotesc timide pe la colțuri de gând despre instalația și buna funcționare a dorințelor și iluziilor mele. își
CSClaudia SescuÎnrudirea cu sfinții
Suntem culegătorii pasivi de mere în tăinute livezi biblice ce se întind demențial în sus ca și când sfinții s-ar cocoța pe ele din răsărit înspre apus. Sunt cam puține două mâini să poți
CSClaudia SescuPoemul ispășirii
Nu te mai scot nici heruvimii din mizerabila-ți osândă agață-te de nemurire și lasă-ți sufletul să plângă.
CSClaudia SescuRemember
îți amintești? ne plimbam liberi ca păsările și ne ploua din cer fericirea ca o părere împărțită-n stropi. îți amintești sărutarea ta ca o notă muzicală purtată pe viori ce ne însoțeau
CSClaudia SescuGăzduire
Din petalele de flori de cireși aliniați din semințe în livezile noastre buzele mele plămădesc sărutări albe gingașe pufoase ochilor tăi sclipitori. Ce uimire...cât rost... cum inima mea
CSClaudia SescuScrisoare în exil
Nu mai încape îndoială valsul violin și-năbușit se răsfață-ngrămădit în încăperile întunecoase ale cetății mele de exil crăpând cu dinții de corzi varul albicios pe alocuri. Ce muzică vie,
CSClaudia Sescu