ea, copacul

am intrat pentru că-mi place titlul, mă trimite, prin alăturarea feminin-masculin, la androgin.

am reținut doar o parte, căci pentru mine una insistența pe mitologic fură din puterea de sugestie, din subtilitate și calm. ca și cum am râcâi o scoarță de copac atunci când e suficient s-a mângâiem ca s-o simțim.

iată, deci, ce am păstrat:

paiață
ești goală pe dinăuntru
lasă păsările și vântul să vină la mine

- poate așa ai să înțelegi ce înseamnă
singurătatea copacilor pe pământ
dacă asta-ți dorești

- ai grijă
am să te oblig să suporți fiecare frunză
până la epuizare

vom rămâne prizonierii Selenei
ca doi îndrăgostiți uitați de somn
într-o căpiță cu fân

Mădălina, mi-a plăcut ajustarea făcută de tine. E adevărat, elementele mitologice încărcau redundant textul.
Îți mulțumesc pentru popas și te mai aștept.

o zi bună!