Ești laș:
ți-e teamă să iubești,
te sperie
până și umbra
pe care ar lăsa-o
dragostea în urma ta,
te ascunzi în spatele Eu-lui blazat
și de acolo de pe culmile
realului-ireal,
dintr-un piept
Singură:
pe mușuroiul meu de gânduri
incerc să evadez
din labirintul cu amintiri
dar mă lovesc de imagini obsedante,
în ureche îmi sună aceiași voce:
Cine sunt?
Unde mă aflu?...
tăcere!
sunt
Nesomn:
mintea se încăpățînează,
vrea să gândească,
sufletul și-ar dori să vibreze,
trupul să simtă...
Gândurile năvălesc
de nicăieri
și nesomn!
Liniște:
doar ticăitul ceasului
mai rupe
CA