Ciurezu Mariana

S-a umplut de frunze coroana cea bătrână, au răsărit speranțe la umbra razelor de lună, iar din străluciri de stele coboară gânduri în cunună. Iubirea prinde în buchet cântece de bucurie,

Trecut-au anii, în zbor de clipe lăsând în urmă vise, gânduri amintiri păstrate-n suflet și dureri prinse-ntre rânduri. Ce vise făuream odată ce sentiment mă-nălța când prindeam în păr

Sunt copii fericiți adevărați prinți și zâne la care părinți avuți îndeplinesc dorințe fără nume, unde jucăriile -s ignorate iar joaca un capriciu, ce trăiesc în palate și unde au de toate ce

Simți cum coboară și-nvălue ușor c-o boare iubirea cum pătrunde sufletul încet cuprinde inima cu putere bate e vis sau realitate? Simți cum plutești ușor printe nori cum zbori cum învăluit

Viata noastra-i ca un tren ce poposește uneori în gări uitate în deșert sau învăluite în mister. Greșim ,n-am ales bine drumul ne-au înșelat cei ce-i iubim, dar trenul merge înainte cu

Curg lacrimi de stele pe obrazul de cer și gândurile mele învăluite-n mister s-adună-n inele în zbor spre efemer. Curg lacrimi de stele pe obrazul de vânt și poartă cu ele aducând pe

Cade iubite și ultima frunză, toamna cerne picături de brumă, învăluind înaltul cu o lumină blandă, dă-mi brațul stingher și poate-mpreună ajungem, la lună... Privește cum cad din zarea

Îmi umplu mâinele cu vise, iar sufletu-i veșnic hoinar iluziile-s culmi neatinse, când zborul este în zadar. Am pus fiecarui vis aripi și l-am îndemnat să zboare, să se ia la întrecere cu

Ascult a ta tăcere murmul de pleoapă ucis de durere cănd lacrimi stau să cadă. Ai plecat sau n-ai venit nici nu mai știu prea bine în gându-mi risipit nu e loc pentru tine. Ascult a

Picături de speranță se-nfiripă vor să se-nalțe să zboare o clipă, purtate de vânt plutesc printre iluzii și alină inima plină de confuzii. Picături de speranță pătrund ușor prin porți

M-am adunat dintr-un imens hău și m-am așezat în palma ta, zâmbetul deschis de pe chipul tău să îl simt lângă inima mea. Mi-am mângâiat ușor obrazul cu învolburata ta privire și mi-am

Un gând înfioară și-n noaptea ce ninge visele zboară printre cuvinte. Fulgi nevăzuți se strecoară ușor mângâie frunți în mirificul zbor. Trimit al meu gând să te cuprindă în noaptea ce

Aș vrea ca primăvara ușor să mă atingă cu mângâieri de soare și-n păr să îmi așeze flori de lăcrămioare. Cu brațe de căldură să-mi înflorescă visul și-n lumină pură să-mbrace tot

Vino să mergem pe drumuri de vis pe căi neumblate printre stânci golașe , să dăm mâna cu norii cănd se ivesc zorii să suim pe creste de munte cu tâmplele cărunte printre brazii

O vorbă aruncată-n vânt un cuvânt, făcut să doară să pară o ocară și toate pentru ce? pentru ce lupta asta de cuvinte jigniri și jurăminte pentru ce luptați ce aveți de-mpărțit ce erarhii

O muzică divină cheamă pescăruși, în larg, sunt sunete înfundate de valuri ce se sparg amestecate-n noapte cu văzduhul plumburiu, ce trezesc încet la viață uitatul țărm pustiu. Ici colo

Vezi iubite visele mele, cum cad alene sfărâmate de vreme, ca frunzele uscate atinse de brumă risipite de vânt fară nici un cuvânt. Auzi iubite înserarea coboară, s-așterne ușor în

Licuriciule stingher nu mai tremura de ger eu în mân-am să te țin cu căldură să te alin am să-ți spun povești de vară cu căldură și cu soare printre stele să te pierzi privit de ochii mei

E timpul înmuguririi și copacii ne trag de degete, aerul mângaie clipa chemând din amintire visul să-și deschidă aripa. E timpul înmuguririi, noaptea-și ridică vălul și cu brațele ridicate

O zi frumoasă îmi surâde printre frunze-ngălbenite toamna porți de rai deschide cu crizanteme înflorite. O eșarfă colorată în nuanțe galben violet, e acum gradina toată împrăștiate de

În fiecare noapte stelele s-aprind trezind ciudate șoapte pe cerul aburind, și caută tăcute în clipele ce trec amintiri știute cuvinte ce petrec. Iubirea-nfășoară cu nevăzute umbre și

S-au strâns sânzienele-n cunună și-ncing o horă cu joc și voie bună ursitoarele-s toate invitate în noaptea asta vrăjile-s împrăștiate. Iar luna nouă amfitrioană este la petrecerea ce pare de

Mă iubești? Ce crudă ironie, când ierni au nins cu nepăsare , și timpul ma învăluit cu a lui uitare... Mă mai iubești ? Ce amintiri fugare , ce demoni, rasăriți din pământ aprind scrumul

Pe lespezi de piatră bătătorite de vânt, se rostogolesc de-a valma gând și cuvânt. Măsuri nevăzute a unui ritm sacadat, de timp percepute bat neîncetat. Și clipele trec mângâind