Ciurezu Mariana

Un fluture uitat în zborul minunat spre mirajul luminii în căutarea iubirii mă simt uneori când luna apune-n zori .... Un fluture însetat de mirajul de înalt în zborul spre astre din vise

Uneori tăcerea ucide gândul și visul devine uitare când n-am puterea să spun tăcerea cum doare. Uneori cicatricile, trezesc amintiri ce dor cu fiecare clipă ce trece când n-am puterea

Mai sunt frunze pe ramurile vieții vântul nu le-a împrăștiat nici toamna cu a ei poveste pe toate nu le-a spulberat. Au rămas să-nfrunte gânduri pripășite-n miez de noapte când aștept

Cu aripi de lumină pe scari de efemer coboară albe gânduri cu brațele de flori. Bat la porți de suflet vise să-mplinească și din ascunse colțuri speranțe să se nască. Iubirea să

Vin și pleacă iar chemări, doruri se pierd în zare, printre visele de ieri astăzi e doar uitare... Timpul trece, doar un fum cuprinde depărtarea, cu miresme de parfum ce aduce

Timpul azi ne privește și râde de noi de noi amândoi cum ucidem clipa cuvintele cum pier inghitite de mister acoperite de noapte în murmur de șoapte. Timpul iubite, nu moare el doar

Plutesc, în derivă gânduri și vise, vântul s-așterne pe spatii întinse. Zgomote ciudate de torțe aprinse, duc pescărușii cu aripi deschise. Marea lovește țărmul cu putere, îmbrățișarea

Suflet chinuit ce-și cântă amarul deschide cutii de soartă închise în căutarea fericirii în amalgamul de vise. Sunt eu, sau tu în vremea ce trece suntem doar actorii în piesa vieții măști

Cu noian de vise, facem gânduri să zboare, cu făclii aprinse în rătăcite cuvinte, iubim cu ardoare trecute legăminte... Suferinț-adunăm în numele iubirii, răni de suflet uităm în sperața

Cu dor mă îmbrac ușor și vântul cu dor bate împrăștiind dor în, noapte..... Și apa cu dor străbate văile toate și dor duce mai departe în marea de șoapte... Iar întinsul e plin de

Trec nevăzute clipe printre degete de vânt când un gând să se-nfiripe uite că a și trecut... Rămâne amintirea visului ce nu a fost întrupând iubirea stelelor ce nu au rost... Trec

Se povestește, că o dată pe deal era pădure dar timpul, fară milă copacii i-a uscat iar astăzi pe-nălțime, doar un copac a mai rămas... Și-mpovărat de vreme, cu crengile uscate veghează

Simt parfum de ger și fulgi pufoși coboară într-un alai de stele cu sclipiri de diamant, doamna iarnă înfășoară în straie albe de argint natura ce-nconjoară imensul infinit. Înaltă cu

Din corole spulberate de toamna târzie au rămas doar amintiri și...o măciulie. Fructe coapte, înroșite de timpul care trece agățate sunt de ramuri atinse de bruma rece. În pădurea de pe

Iubiri târzii, interzise de cuget, renegate de suflet, iubiri ce refuză să moară și învaluie-n sublim visele de seară. Iubiri interzise, în suflet ascunse răni mereu deschise, de dorinți

E liniște în noaptea de argint cerul coboară văluri de mătase, luna s-a furișat printre dorinți și stelele-s încă somnoroase. Aștept un tren ce nu mai vine liniile toate -au ruginit iubirea,

Ne chemă mirifice unde la zborul visului printre nori, lasă lumina să inunde sufletul cu dragoste-n zori . Ne cheamă melodii celeste la dansul visului vrăjit, norii ne poartă pe creste în

Parfumul înmiresmat al zării, Cheamă gănduri spre stele să zboare Acum s-au prins în horă cu norii Iar ceru-i rănit de culoare . Amețite de dans sclipitor Și purtate pe căi de lumină Ascultă

Au înflorit iubiri în raze de lumină cununi de vise poartă pe frunți de viață plină, iar inimile vrăjite tresaltă acum pe drum frumos îmniresmate de al primăverii parfum. Au înflorit

Coboară ușor, cu alai de flori vara, zâna plină de căldură împrăștie veselia-n zări și alintă întreaga natură. În ochii poartă raze de soare, pe umeri, cununi grele de spice, iar rochia-i

E atâta lume adunată pe strada îmbătată de parfum , că teii-au înflorit de-odată, risipind miros frumos pe drum. Și-atăta bucurie poartă, aerul plăcut înmiresmat că fiecare floare

BERBECUL Semn de foc de Marte dominat, primul din zodiac ce-i foarte inspirat. E un semn puternic şi cuceritor prietenos si impulsiv , luptă tot cu spor pentru că verbul \"a

Eu ,sunt un fum hoinar ,rătăcitor pe drum ce alerg după miraje, ori adieri vânt ce poată visele în zbor spre înălțimi de dor. Sunt o iluzie ,de-o clipă pe- a timpului grăbit aripă, o

Săpăm în iluzii și găsim piatră stânci abrupte transformate de valuri ce-și depănă amintiri de pe când erau maluri. Săpăm în iluzii mare de fum rămăsițe de foc transformate-n scrum iubiri