Ciurezu Mariana

Cuvintele aduc liniște și iubire când în palme aduni lacrimi și durere. Alungă pentr-o clipă roua de pe nori și lasă ușor să vină soare pe cărări. În suflet lasă dorul floarea să-și

Azi e toamnă, frunze uscate cad mereu și flori ofilite de soartă bătute se pierd risipite pe drumul tău pe drumul meu... Timpul curge, la fel se prelinge printre degete ude clipe

Printre raze de soare plutesc în zare parfumate petale gândurile tale ce poartă-n zbor al meu dor. Printre meri , în floare ninge cu petale purtate de vânt ca un legământ să ducă spre

A nins, sub greutatea zăpezii ramurile-și plâng durerea iar vântul amețit de alb nu-și mai gasește puterea. A nins, și totul e de alb acoperit iar fulgi de speranță acoperă neputința

Mă dor gândurile înfipte în mine și strigătul mă doare când nu-mi răspunzi la chemare... iar târziu în noapte mă dor visele uitate-n clipele ce efemere adună durerile... Mă

Am încercat s-adun sentimente să scad din ele multe regrete și dacă mai rămane ceva să zbor în vis spre inima ta... Dar sentimentele-s împrăștiate cum să le-adun așa răsfirate, iar regrete nu

S-apleacă ramuri bătrâne sub vântul ce aprig aleargă și frunze de mult căzute spulberate-s de-a vântului goană. Din vârfuri golașe de munte vuiete vin de zăpadă și aerul pare să cânte sub a

Iubesc fiecare gând ce-și deschide corola și fiecare clipă ce-și împrăștie aroma. Iubesc frumusețea zilei ce cu zorii se naște îmbătând cu lumină și căldură de la astre. Iubesc florile ce-mi

Am chemat-o, am rugat-o să vină cu a ei arome și cu vântul răcoros că era vară și cald și doream să vină -n prag să mai stingă din căldură să mai coacă câte o mură. A venit cu a ei

Banii, rău necesar... controleaza viața, transformă destine și ucid speranța. Înalță pe culmi lucruri fără valoare, și fac dintr-un golan o persoană cu stare. Într-o lume în care doar

Printre gânduri răsfirate de vântul, veșnic hoinar, peste-ntinderi de ape sau, în al florilor altar, căutăm mereu lumina începutului de dor, căutăm iubirea cu al ei nesecat izvor... Vrăjiti

N-am să mai vin și gândul meu acum pustiu spre gândul tău n-o să-l trimit. Și te-am iubit am împodobit zarea am luminat cărarea spre visul meu dar n-am să mai vin de-s pentru tine

Caut miraje alerg după iluzii visez lumina când noaptea e plină de confuzii. Aleg din cuvinte aduceri aminte și-mi fac din vise legăminte Mă-nvârt prin ceața și timpul trece. Visez

Nu mai sunt frumoasă și poate nici n-am fost, chipul meu pe strada nu-ntorcea priviri iar poza mea firește nu trezește amintiri... Poate , părul mi-a albit și ochii-s triști obrazul

Te-nșeli de crezi că eu în lumea mea nu înțeleg zbaterea ta, dar printre zări n-aud chemări și printre raze de lumină nu-ți văd privirea de soare plină. Plutim în lumi paralele printre

Un dar, în sufletul lumină și-n palme zboruri de cocori în inima de fericire plină iubirea înflorește-n zori! Un dar e fiecare șoaptă, fiecare gând e-o bucurie, miresmele cu vrajă-mbată și

Ploaie de stele calea-mi luminează lacrimi de vise, mă fac să stau treză și gândurile tale mereu mă-nsoțesc când către-nalt încerc să privesc ... Coboară speranțe pe scari de mătase învelite-n

Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza -naltă cu miros de mare agitată, și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjita de-a mării

Suntem un amestec de iluzii în descifrarea eternelor confuzii, mereu aceeași de veacuri ne risipim printre fleacuri, mereu aceeași, dar cu fețe noi ascunși dup-aceleași nevoi... Căutăm alte

Urcăm sau ni se pare când din vise făurim scări imaginare, luptăm cu vorbe adunate injurii și cuvine aruncate plângem cu lacrimi amare când iubirea dispare, dar visăm mereu și construim din

Zarea-i plină de foc și lumină, soarele trimite raze opărite și pârjolește tot ce-ntâlnește. Nu-i nor pe cer și plin de mister vântul s-a furișat de nimeni aflat, stă acum ascuns în loc

Cuvinte de iubire învăluie clipa-n fericire înalță sufletul stingher dar totul e efemer împrăștiate printre raze de soare capata ciudată candoare

Căutăm pe mări de vis unde gândul poatră corăbii înfruntând furtuni de abis și dueluri cu mute săbii. Ascunși în depărtari de gând sperăm să atingem lumina căutăm, mereu visând sufletul

Au ridicart copacii mâinile spre cer și îndurare cer și ierare de păcate pentru frunzele de vânt împrăștiate . Iar degetele, copacii și le-au întins spre soare să atingă zarea să pipaie