mintea mea

e ca o pubelă de gunoi plină

cu resturi de incertitudine și frustrare

al cărei miros se înalță printre blocurile turn

ale cartierului murdar de la periferia orașului

unde stările mele locuiesc ca niște oameni neajutorați

mintea mea e o venă cu sânge murdar

care a încetat să mai pompeze mintea mea

e un bolnav pe patul de moarte a cărui familie

nu mai există demult și nu i-a rămas decât

sunetul aparatului de la capul patului ce se aude din ce în ce mai înfundat ca sfârșitul unei melodii

câteodată mintea mea e un nebun care râde și cântă

spre disperarea celor din jur mintea mea

e un burete care absoarbe apa poluată

în care oamenii din anturajul meu se scaldă

mintea mea e o femeie care plânge în fața televizorului