Poezie
intangibila dragoste
1 min lectură·
Mediu
”dragostea trăiește singură nu trebuie să faci ceva pentru ea”
mi-a zis printre altele și m-am dus la geam un șoricel urca pe zidul cofetăriei
am scos bricheta din buzunar și-am aruncat-o cât am putut de tare
am nimerit șoricelul care s-a făcut căcat până jos mai mișca din codiță
am avut o revelație în privința dragostei și m-am așezat la calculator
cu țigara în gură dar nu mai aveam brichetă am început să transpir
am început să tremur am căutat prin toate sertarele nici măcar un chibrit
am răscolit șifonierul și-am căutat prin toate buzunarele dar în zadar
ochii începuseră să mi se înroșească ideea dragostei îmi fugise din minte
văzând că nu am nicio șansă să-mi aprind țigara m-am așezat din nou la calculator
și-am scris ”nu știu dacă dragostea trăiește singură și nici măcar dacă trebuie
făcut ceva eu cred că dragostea e ca un foc care arde la geam într-o casă
pe lângă care treci mort de frig și te uiți ca un milog de-ți vine să spargi geamul”
001436
0