Toamnă

Culesul a început e toamnă ce mai

Via e bună, grea

Am plecat plec

Îmi iau rămas bun de la lucrurile mărunte mă duc în spațiul infinit al naturii goale

Printre plantele de zarnucă

Lacul era liniștit doar corbi sună din corn același binecunoscut

Croc!

Dau un ocol salcâmii cu frunzele lor acum plăcut galbene locurile de pescuit

Dau o politețe de țară.

Cerul era albastru.

Picături mari de roua se

preling pe această cracă, văd un univers că printr-o lupă cinele mă însoțește

După iepuri zic după iepuri zice ,bine

Mari frunze galbene.

Vreau să prind această ipostază a mea.

De acum chiar această clipă de toamnă

Să o bat în piatră sau în lemn

Vreau, sânt cel mai frumos sânt cel mai urât dacă nu pot natura mă va ierta?

O broască se cutremură de frig vine toamna și mai târziu o să fie din abundență

Picură acum peste mine o bură rece fața m-i se ridică ușor mirosul mă învăluie plutesc

Peste acest sfânt peisaj

Vreau să prind această clipă să o stabilizez

Pentru vecie.

Mai judec câte ceva și că să nu pierd totul mă retrag acasă așa fac să-mi rămină viu în minte.

Această după-amiază ,acest miros de crini sălbatici...

Soarele e roșu peste straturi se așterne bruma

Coadă de cocoș

Nu va fi niciodată că acuma

Sunt fericit, lasă numa

Cerul e că o coadă de cocoș

Steaua mea e una

Vedem împreună această toamnă

Și aș dori să fie una

Două o sutâ că întotdeauna

Peste dealul transilvan

Nu îmi e niciuna

Dorul mă cuprinde

Sînt o găleată de dor

Cum aș mai cuprinde acest decor

Luceferi sună eu sint orb

Hai in natură

Să simpt un nor

Grele îmi sunt clipele

De rod

Hai în natură

Sînt acuma orb

Văd natura

Deci sînt orb...