Descânt
Credeam, intr-o prostie oarba,
Ca pot sa te vrajesc - nelinistit
Descoperit-am ca-n amurg tarziu de toamna
Pe ne-ntelese cai tu m-ai vrajit.
De inteles, am inteles tarziu, in inceput
Fost-am pelerin al duhului
Și perindat-am temple după temple
Căutând în orișice cotlon
Portița către un alt tărâm
Rătăcind
Am stârnit praful potecilor
Am rupt pânzele grele ale păianjenilor
Am
Ce nu-ți cer? Și de ce plâng?
Ce mă arde’n suflet iară?
Care-i taina ce’nfioară
Ieri în doară
Azi în pară
Inima mea de nătâng?...
Am crezut că pot să sting
Tot ce’n suflet am a stinge
Dar
Tu erai verde
Și eu eram proaspăt
Tu te mlădiai în bătaia vântului
Și eu foșneam tandru
Crengile noastre se îmbrățișau
Formând filigrane complicate
Ne pierdeam în sărutul dulce al
CH