Ciobotaru Cristi

apropiete brațele sunt o vioară muzică divină după fiecare îmbrățișare un masaj pe suflet din aerul alpilor irezistibilă tentație o piruetă înainte de plecare ca și cum azi nu ar fi fost o zi a

pe aleea salcâmilor deshumați când din lumină rămâne un cimitir și clădirile mimează doar umbre poți să-mi atingi buzele întru însemnări pe balanța timpului unde gheața se apleacă râzând peste

La capătul răbdării o ultimă alungire a timpului citesc emailul veștilor timide căsuța albă din colțul retinei drumul prin speranțe străpunse spre mijlocul hemoragiei de

Pe străzile consacrate uitării spre ultima sclipire de moarte rar un chip înțelept doar cei trecuți sub semnul exclamării pomii stau drepți în fața gloanțelor tensiunea crescută în

m-ai compus cu pricepere într-un început din brațe albe aceeași voce doar că prin mine trec să însemne nenumărate capitole din înalta scenă cu același final în semnul exclamării aici pictez

ce senzație dă apropierea pe muchia unui cristal de timp operația pe creier sub anestezia simplă a gândului singurul lucru care contează în detenția suspendată acum aruncă-ți privirea printre

Cu câtă dăruire îmi poți povesti simpla trecere pe malul opus reciful de corali ploaia printre raze însemnând deschiderea cortinei din nori în schimbare pot să ajung la refacerea

urc pe sprânceana atracției în rostire să-mi rămâi o sursă palpabilă a plăcerii când treptele s-au adâncit în priviri pașii pierduți mai caută un loc în suflet din urmele încrustate pe o zi

de ce m-am retras pe drumul șerpuitor într-o inevitabilă ședință a contrastelor să-mi înalțe trupul cristalizat din cenușă în adânc o clepsidră pe marginea căreia mi-am ars tălpile în forma

În ziua asta gradele au ritm bat la geamul unei zile toride căntă valsul uitării pe ringul trecerii duc bătălia stărilor când împăcarea înseamnă sărutul degetele sunt o margine a

Deși e fum îți pot pătrunde silueta într-un sens care sfidează algebra trupurilor iubito simt apăsând pe umerii goi șoaptele muzicii tale poate tu vezi prin ochii mei cu buzele lipite

anesteziați peste întuneric de o lumină bruscă ca un potențiator de senzații e limpede atingerea ta mă aruncă într-un incendiu perpetuu deasupra resentimentelor citesc pe buze jurnalul