Te simt în fiecare adiere de vânt sau de căldură,
Pentru mine ai fost,dragă,o dură lovitură.
Ți-am dat iubire,energie și al meu trup atât de feminin,
Astăzi îmi ești tu,dragule,un simplu om
Oh,iubirea mea flamandă,
Ce mai ieri stăteai la pândă…
Astăzi mă privești absentă
Și pe buze simt doar gust de mentă.
M-ai lovit de toți peretii,
M-ai fâcut să plâng mai tare,
Mi-ai luat sufletul
De ce oare plâng acum?
De ce iubirea pentru tine s-a transformat în scrum?
De ce vărs lacrimi reci și dure pentru puținele lingurițe de miere?
De ce suspin după ai tăi ochi albaștri ca safirul,
Când
Vă prefaceți străini,de parcă nu v-ați văzut niciodată,
Vă evitați privirile de-odată,
De parcă este doar o simplă mâncare,poate prea sărată.
Nu vă lăsați să faceți nici pas…și n-o s-o faceți
Te-am văzut mai ieri cu-n urs de plus la piept,
Erai atât de vesel,în timp ce eu te pierd.
Inima si mintea mea-mi sunt pline de cenușă ,
Iar tu acum bați deja la alta ușă.
M-ai lovit cu capul si cu
Mi-ai dat lumea peste cap într-un minut
Eu niciodată n-am sã te uit.
Ochii tãi ca marea agitatã si imensã,
Mă văd atât de rea, de rece si intensã.
Te mai văd agale câteodată printre liniile de
Dragostea-i doar o bucata de hârtie
Poate,o emoție din acele-o mie.
Dragostea-i un ac înfipt în degetul de picior
Sau poate nimic altceva decât un simplu dor.
Dragostea te doare, te ucide
Te
Oh,fetitã suspendată,
Ce de toți tu ai fost uitată,
Tu ridicã-te si luptã,
Nu ți pasa de acea inima frantã.
Nu ierta acei bărbați prosti si idioți,
Ce te fac sã uiți ce valoare imensã
Miros a tine din cap până-n picioare;
Iubirea noastră nimic n-a s-o doboare.
M-atingi ușor pe al meu obraz de gheata si amar,
Nu vreau sa mor fără a mia oară sa te am.
Iubesc ai tai ochi căprui si
Iubirea este-o simplă poezie
ce nu poate fi scrisă pe hârtie.
Iubirea este doar o pasăre în zborul ei profund,
Ce te ridică din al mării-adânc.
Iubirea ta este-o exuberantă prefața,
ce sporește si
Azi mai citesc atât de trista poeziile-amagitoare
Si mă gândesc cum ieri mă simțeai ca pe o floare.
Astăzi m-ai pus în mormanul de hartii si cărți uitate ,
Ce mâine ele vor fi la cos,
Astăzi,îndată ce-am intrat pe ușă,
A mea inima-i numai cenușă.
Ochii mei firavi și verzi
Au văzut acei doi ochi blue,rotunzi.
Din ochii mei lacrimi au început să cadă jos,
Al meu nas încă simte acel
Astăzi,îndată ce-am intrat pe ușă,
A mea inima-i numai cenușă.
Ochii mei firavi și verzi
Au văzut acei doi ochi blue,rotunzi.
Din ochii mei lacrimi au început să cadă jos,
Al meu nas încă simte acel
Astăzi simt ca mă descompun în mii și mii de atomi micuți
Și fiecare simte cum tu iarăși mă săruți.
Molecula mea ruptă din al meu cord pribeag și trist
Mai vrea o dată ca tu să i fii artist.
Un
Ne scriem poezii și doar atât
E atât de magic ce poate scrie un suflet frânt..
Ne scriem texte și mesaje pline de tristețe și-agonie
Așteptând nelinistiti acea iubire sa învie.
Ne scriem opere de
Mi-ai scris de-atatea ori pagini de iubire
Iar organismului meu parca nu-i sta în fire,
să-și rupă file din al lui trecut rece și sfârșit,
când tu pentru mine ai fost asemenea-i un mit,
ce astăzi mă
Și când totul simți ca se destramă
Portretul lui îți lasă doar o senzație amară…
Când totul ti se pare că-i cuprins în gheața și venin,
Doar ochii lui te scot din minți asemena unui pahar de
O,tu,femeie,ce adesea ți plângi de milă,
Și l târăști în spatele tău mic ca o cămilă .
O,tu,femeie,ce-ți lași acasă zâmbetul tău strălucitor,
Ce ieri,te-ndragosteai doar d-un muritor.
Tu,fii,te
Mama mea cu ochi de înger,
Care-mi da orice îi cer.
Mama mea cu chip de floare,
Care vieții-mi dai culoare .
Mama mea ce-n suflet pace și iubire îmi sădești,
Oh,atât de minunată și frumoasă
Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.
Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de
Astăzi,te am văzut pe peronul gării îmbătrânite,trist și gânditor erai ,de fapt.Stateai singur cu o carte în mana,citind și răsfoind rapid paginile acelei cărți…de la depărtare se vedea doar o parte
Când tu adesea mă priveai agale și ascuns,
Ah,mă fumai atât de repede și uite,astăzi,m ai constrâns,
Tu m-ai lăsat singură și fără iubire-ndeajuns,
Îndată te ai strecurat și ai fugit fără a te uita
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară,
Ce-mi face inima-mi sa fie atât de amară.
Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa,
Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă.
Mai am un plus
De ce mă uiți în ale tale gânduri multe?
De ce-ntre noi tu iar ai pus o punte?
De ce nu vrei să vezi a mea durere?
De ce azi tu nu mai vrei o revedere?
De ce mă lași sa zac atât de singură-n
