Poezie
Cândva,demult
Uitat printre acele amintiri…
1 min lectură·
Mediu
Te simt în fiecare adiere de vânt sau de căldură,
Pentru mine ai fost,dragă,o dură lovitură.
Ți-am dat iubire,energie și al meu trup atât de feminin,
Astăzi îmi ești tu,dragule,un simplu om străin.
Cândva ne mai iubeam și ne priveam cu tact și admirație,
Te-am îndopat cu multă venerație.
Cândva tu mă priveai numai pe mine,
Sufletul meu nu te cunoaște și nu te-a cunosc pe tine.
Erai al meu erou,ce mă salva din ghearele fioroasei mele inimi,
Astăzi suntem doi oameni anonimi.
Tu ai uitat acele nopți senine și albastre,
Când ne uităm din leagăn la acele simple astre.
Mă luai de mâna și mă sărutai încet pe frunte,
Erai al meu refugiu,al meu dulce munte.
Eu ca o simplă fetișcană,ce nu știa ce simte,
Te iubeam ca un copil tembel și fără minte.
Încă îți visez ochii,ce mă priveau pe mine cu iubire câteodată,
M-ai făcut să iubesc,tu,pentru prima dată.
Acum,după ce timpul repede s-a scurs și a rămas intact,
Tu ai rămas ceva din mine,simplu și abstract.
00584
0