Cioban Stela

plouă peste umerii rotunzi ai toamnei picături se izbesc de asfaltul gândului și ricoșează mă gândesc la tine iar ploaia se infiltrează printre pleoapele gândului și se prelinge pe interiorul

pasărea deschid ochiul realității pe retină pasărea a încremenit în zbor arunc o privire dar privirea îngheață de spaimă o lacrimă de pasăre seamănă cu o chemare în ajutor dar

crampeie de ganduri gandul meu zboara la tine cu aripi de vise cu vise cu aripi cuvintele stau tolanite pe marginea mintii sa-ti spun sau sa nu-ti spun as vrea sa-ti vorbesc cu privirea

desenez zâmbetul tău pe pânza sufletului îl păstrez îl înrămez și-l agăț de brațul soarelui îmi invadezi mintea te infiltrezi printre gândurile mele ca o apă în crăpăturile pământului

visceral diger amintiri de pe buza vieții înghit iubire ca pe un aliment nesănătos dăunează grav iluziilor care gonesc ca niște mașini de cursă accident indezirabil cu victime

îți scriu pe peretele inimii incantații inovații aspirații cuvintele trec ca niște soldați flămânzi care-și hrănesc mintea cu viața ta rup bucăți din ea ca dintr-o pâine cuvintele mele sunt

fatalitate realitate realitatea este că fatalitatea te fatalitate realitate irealitate te arunci în viața mea plonjezi în inima mea te ascunzi între pereții sufletului

ziduri plec la drum de-a lungul vieții și de-a latul nu pășesc dincolo de mine învelișul spectacolului a căzut oricum ziduri mi-au crescut în suflet evadez pe un câmp cu flori îmi iau

opresc televizorul filmul vietii e mai palpitant sau poate nu poate nu mai conteaza filmul vietii in fiecare zi dupa alt scenariu eu actrita eu scenarista eu regizoare eu decorul am iesit

iminent imanent impertinent se scurge timpul în albia vieții târâind destine frânte eu mă las dusă de val valuri valuri străpung smulg sugrum când pășesc în prăpastie ca pe

mușc adânc din viață ca un câine din halca de carne lăcomia se arată ca într-o expoziție a patimilor exponate din mine sinele care se arată pe sine gol golit dezgolit îmi arăt interiorul ca

pe fruntea vieții coroana cu spini mă înțep în uitare și țip însă ecoul se izbește în mine ca de un zid scot din carnea inimii cuțitele durerii în golul din mine rămășițe de

soare soare cu raze soare fară raze cu raze rupte atârnate de cer tu esti soarele din viata mea sună a clișeu mă înfășori cu raze mă desfășori dintre raze rasari pe cerul vieții mele in

sint că în găuacea inimii mele s-a ghemuit tristețea într-o zi de toamnă târzie care-și scutură norii peste viața mea înghit stropi de gânduri negre îndoliate și-n cortegiul