zboruri frânte
răsfânte
a se naște
speranța
în scutece de
zăpadă
sănii spre nicăieri
sap
pe marginea ideii
că noaptea
si-a îngropat
tăcerea
sub pleoapele negre
privirea scotocește
în
mi-ai lăsat un
semn
la fereastra sufletului
că pleci din
nou
pe marea învolburată
a zilei
vâslind spre necunoscut
cu o singură mână
îngenunchez
în fața oglinzii
din care chipul tău
a
dezamăgire
rostire dezamăgire
ieșirea din fire
intrarea în fire
în fine
nu contează
totul se crează
toamna din mine
vânt suflând pe aleile inimii
pustietate
singurătate
eu cu
plouă
plouă
peste mărăcinii din mine
pe strada asta oamenii curg
ca un șuvoi
destine frânte rupte lovite
spectacolul vieții
tragedie
lovesc o amintire urâtă
chip schimonosit
vine din
toamnă
ascult simfonia durerilor
exilate în
frunze priviri inimi
în fața ferestrei mele
au poposit
orchestre de tăcere
liniștea
sfâșie timpul în fâșii
mi-e milă de copacii
ce-mi
zbor
vrajbă
mă cert cu mine însămi
gîlceava gîndurilor
mai iute ca gîndul
se zbate avîntul
tremură pămîntul
călcat în picioare
strivit lovit
oameni din pămînt
cu palme de vînt
vase de
la ospÃț
la ospÃțul tristeții
Înghit lacrimi
ziua asta neagrÂ
arunc cu pietre În
mine
o palm de vÂnt
loveȘte În geam
mà loveȘte amÃrÃciunea
peste inimÃ
Și stau Închisà În mine
ÎnsÃmi
cântă-mi ceva
pe coardele inimii
fredonează muzica inimii
notele să se rostogolească
să curgă prin trup
să alunece pe piele
pe sub piele
electrizant
să danseze stelele pe cer
să danseze
de toamnă
trupul meu
desfrunzit de zâmbete
stă ghemuit pe
marginea clipei
copilul din mine
plânge
în timp ce caut
să-i întind o mângâiere
toamna se prăbușește peste
mine
strivindu-mă.
îmi răsar din minte
pietre
pe care saltă tăcerea
îmi proptesc fruntea
de cer
și nasc curcubeul roz
pe care alunecă
ca pe topogan
viața
doar tu iubite îmi
cuprinzi tâmpla
între cuvinte
să
am plecat spre tine
trăgând infinitul după
mine
migrez printre nori
mă cunun cu lumina
picurată din soare
inima mea beată de iubire
se învelește cu
gândul tău
cu o aripă ruptă
glasul cade
ce caut în această
poveste
păi cred că am
căzut în ea ca într-o
apă
mâinile și picioarele
îmi sunt legate
înot doar cu inima
care înghite iubire
până la sufocare
tu ești insula
iubirea noastra s-a
nascut dintr-o stea
nenascuta nefacuta nevazuta
iubirea noastra e scrisa in stele
hai sa citim in ele
sa lecturam capitolul
iubirii noastre
iubirea noastra s-a
nascut
in vocea ta pestii se
zbenguie ca intr-un rau
apele se revarsa peste
malul timpului
in vocea ta se nasc copii
cu parul blond
cu ganduri blonde
cu pasi care zburda pe
intinderea vietii
copiii
nu știu dacă ăsta-i
drumul prin Paradis
nenorociri zac îngropate
sub țărână
adânc
tot mai adânc
țipătul lor înăbușit
se agață de marginea gropii
hohotele de râs ale îngerilor
care se
sunt atât de îndrăgostită
iubirea este un obiect tăios
înfipt în inimă
doare atât de mult dar nu pot
să-l scot fără să-mi smulg inima
s-o fac să sângereze până la
moarte
te iubesc dureros de
la început de an
prind imprevizibilul ca pe
un tren care gonește printre clipe
nu știu ce aduce viitorul
sau știu
aduce în brațe iubirea o
poartă din trecut în prezent
o aruncă în viitor
luna
îmi storc inima
să adun toată
durerea
vântul îmi târâie
tristețea prin oraș
mă prăbușesc în albia
uitării
viața mă urmărește
ca pe o hoață de
visuri
mă condamnă tăcerea
la
am dărâmat ușa dintre
inimile noastre
am dat buzna în tine cu
tot universul meu plin
de visuri
te-am luat de mână
și am plecat prin viață
hai-hui
ca doi fugari
ne-am ascuns între
dă-i bice
pe spinarea dimineții
cai decapitați
gonesc peste câmpul
în flăcări
dă-i bice
până noaptea va cădea
răpusă
cu o gaură-n cap
din care vor ieși
visuri însângerate
dă-i
imi deschid inima in
fata ta
ca pe o carte
in care sa-ti infingi
privirea
imi deschid gandul in
fata ta
ca pe o fereastra
imi deschid ochii in
fata ta
ca sa te privesc adanc
in ochi
atat
stau de veghe
îmi număr lacrimile
ca pe boabele de struguri
care-mi hrănesc gândurile
trupul meu cioplit din
lacrimi este clădit pe
singurătate
cărămizi înghesuite în
inimă pe care
se înalță
se crapă întunericul
pășesc peste cioburi
de lună
îmi sar în brațe
stele nebune
noaptea se întinde prin
mine
împingându-mă spre cer
cocoțată peste aerul
leneș al nopții
care-și trage
camera își pipăie
pereții în căutarea unei
spărturi prin care să se
reverse
scaunele fug
picioarele se împiedică
se împleticesc
masa solemnă își
mănâncă farfuriile
patul doarme tolănit
pe