Cioban Stela

desen canicular desenez căldura în tonuri calde valuri valuri de soare eu plutesc peste valul de căldură valul plutește peste mine plutim în aerul încins ca niște corăbii eșuate am pierdut

arhitectura sufletului schițez acest edificiu și-l construiesc în fiecare zi uneori se surpă dar o iau de la capăt care capăt capătul dimineții agățat de o cafea neagră care aruncă priviri

invitație la teatru toți oamenii joacă teatru măcar uneori e un sport mondial o artă a mistificării ne prefacem ca o prefacem în ne prefacem în roluri mișcătoare ne mișcăm unul spre

am crezut ca universul incape intr-o lacrima ca soarele se scurge peste blocuri ca arborii fara frunze si-au pierdut identitatea ca banalitatea e starea inimii care a uitat sa bata ca

pagini de gând răsfoite răscolite caut ceva poate absurd poate absurdul citesc în ochii ploii destinul stau în colțul meu și măsor dimensiunea tăcerii caii albaștrii biciuiți

se lasă noaptea peste inima mea îmbrăcată de culcare în multă culoare la poarta inimii bate somnul de șoapte când am uitat că o oră e cât o gondolă care plutește pe

zboruri frânte răsfânte a se naște speranța în scutece de zăpadă sănii spre nicăieri sap pe marginea ideii că noaptea si-a îngropat tăcerea sub pleoapele negre privirea scotocește în

mi-ai lăsat un semn la fereastra sufletului că pleci din nou pe marea învolburată a zilei vâslind spre necunoscut cu o singură mână îngenunchez în fața oglinzii din care chipul tău a

dezamăgire rostire dezamăgire ieșirea din fire intrarea în fire în fine nu contează totul se crează toamna din mine vânt suflând pe aleile inimii pustietate singurătate eu cu

plouă plouă peste mărăcinii din mine pe strada asta oamenii curg ca un șuvoi destine frânte rupte lovite spectacolul vieții tragedie lovesc o amintire urâtă chip schimonosit vine din

zbor vrajbă mă cert cu mine însămi gîlceava gîndurilor mai iute ca gîndul se zbate avîntul tremură pămîntul călcat în picioare strivit lovit oameni din pămînt cu palme de vînt vase de

la ospÃț la ospÃțul tristeții Înghit lacrimi ziua asta neagr arunc cu pietre În mine o palm de vÂnt loveȘte În geam mà loveȘte amÃrÃciunea peste inimà Și stau Închisà În mine ÎnsÃmi

cântă-mi ceva pe coardele inimii fredonează muzica inimii notele să se rostogolească să curgă prin trup să alunece pe piele pe sub piele electrizant să danseze stelele pe cer să danseze