Poezie
Îmi storc
1 min lectură·
Mediu
îmi storc inima
să adun toată
durerea
vântul îmi târâie
tristețea prin oraș
mă prăbușesc în albia
uitării
viața mă urmărește
ca pe o hoață de
visuri
mă condamnă tăcerea
la tribunalul unde
sentința e scrisă cu
pete de sânge.
00518
0