Cioban Stela

descâlcesc răsăritul din orizontul privirii tale la adăpostul cuvintelor ca sub acoperișul norilor din care picură lumina nevinovată de a fi trădat viața mângâi cât e ziua de lungă chipul

câinele mi-a lins tâmpla zâmbetului mi-a smuls cu colții limba dintre cuvinte strigam dar glasul îmi cădea înainte ca un om amețit poticnindu-se de pietre de ape de aer am întins mâna

este un supliciu îmi torturez gândul nărăvaș îl biciuiesc până rănile sunt niște șanțuri din care țâșnește sângele dorințelor nu vreau să rămân agățată de trecut ca de ștreang

acest strop de timp picurat în inima mea te cuprinde pe tine frunzele foșnesc în urma ta ca niște îndrăgostite șoapte ziua zace în palma ta dă -mi și mie o bucățică de viață să -mi

neclar ca și cum privesc printr-un perete de ceață văd viața ca pe o fantomă cărând în spate moartea văd un orizont înfrânt lovit de capătul privirii mele undeva un copac își

pulsează zvâcnește trecutul ca o rană infectată puroiul se revarsă se zvârcolește ca o râmă viața să muște soarele să-l frământe între dinți a fi înseamnă a muri cu fiecare clipă viața e o

am primit cadou de Crăciun un înger și-a deschis aripile și a zburat prin inima mea înmărmurită tu ești acel înger care ai intrat în viața mea printr-o spărtură a cerului chipul

multe semne de întrebare târâite printre certitudini ce e viața un semn de întrebare smuls de la finalul propoziției car în mine tristeți oloage sprijinite pe cârje de timp

inima bate în cușca pieptului cu pumnii de dorul tău timpul se sfărâmă număr plecările tale de pe drumul vieții mele automobile lucioase care-mi lovesc visele strâng la piept imaginea

buzele impregnate cu cântec le-am așezat pe gâtul tău inundație de emoții care mă târâie spre Paradis în ochii tăi cuvintele se zbat să tâșnească ca un stol de păsări care sfâșie cu ghiarele

dă-mi secunda gata să nască zâmbetul tău viitorul vine spre noi ca un tren marfar care ne transportă visurile să descărcăm privirea de peisaje și nori să ne adăpostim sub copacul

viața în roz am desfăcut sticla cu șampanie viața ca o spumă mi-a sărit pe față m-am năclăit cu viață m-am stropit cu trecut amintiri oloage dădeau peste mine mă împungeau cu

cenușă scrum de timp clepsidra spartă lupi mușcând din nisip dezlănțuirea urletelor secundelor mușcate de boturile lacome de viață mă mușcă timpul de un picior șchiopătez dar mă târâi