Poezie
Suferință
1 min lectură·
Mediu
Sfrșitul începe de la tine, când noaptea mă-nfășoară cu întuneric și ceață rece
Cerul este fără stele plângând de suferința mea deșartă
Te strig mâncând cu mâinile pământul, rup și haina de pe mine
Dar tu te-ntorci și-ți vezi de drum mergând pe calea ta cea dreaptă crezând că lumea e făcută din flori de câmp și rândunele
Și-ai vrea ca cerul cel albastru să fie noaptea plin cu stele.
Tic-tac, tic-tac, se duce timpul, o amintire te-nconjoară
Te speli pe mâini de acel pământ, dar el cu tine o să moară.
021.777
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 7
- Actualizat
Cum sa citezi
cinpoesu florin gabriel. “Suferință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cinpoesu-florin-gabriel/poezie/14096859/suferintaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CGVă mulțumesc pentru variantă, dar ceea ce scriu este aluat nedospit ce cu timpul va deveni(sper) ceva bun care să țină de foame. Pe viitor o să iau în considerare observațiile făcute .
0
Când noaptea mă-nfășoară abrupt
ca într-un giulgiu
și cerul plânge pe umărul meu
răscolit
te strig mâncând pământul cu mâinile
îmi rup hainele
urlu
tu zâmbești
te-ai agățat de stele
visezi cu ochii deschiși
alt vis
tic-tac, tic-tac, se duce timpul, o amintire te-nconjoară,
te absoarbe,
te speli pe mâini de pământ
degeaba
rujul rămâne tot negru…