Aerian

Gravitația mă părăsește, plutesc ușor zâmbind spre cer.Văd totul mult mai clar cu ochii închiși. Doi iubiți îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid rucsacul, au uitat norocul într-un buzunar. Sigur că pot! Din el iese un țipăt de plăcere. Ãsta o fi norocul? Mă ridic tot mai sus, am părăsit atmosfera, gravitație zero. Doi marțieni îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid mintea, au uitat cunoașterea înăuntru. Sigur că pot! Din ea iese un țipăt de durere. Asta e cunoaștere? Mă ridic și mai sus, am părăsit universul. Două zeități îmi fac cu mâna, întreabă dacă pot să-mi deschid sufletul,iubirea nu mai găsește nici-o cale de ieșire. Sigur că pot! Din el iese neputința. Asta e iubirea? Către întuneric mă-ndrept plutind ușor.