cincu luiza

Frânturi Și Moartea nu se va așterne peste noi Și noi nu o vom lăsa, căci unde-i ea, e suferință; Și-n tăcerea ei, copiii râd și bătrânii privesc în tăcere Și -un geam se sparge în depărtare

Revenire fortuită, scrâșnet de dinți, cuvinte nespuse și apusul la picioarele noastre, La naiba cu planul – eram mai tineri ca niciodată, fredonatul o demonstra Deci vino, nu mai aștepta.