aceasta este fata lucrurilor
si nu o poti schimba
-ca pe o frunza nascuta tomnatic
acesta este ochiul meu
-vinovat de tradare
tu-
umbra strivita sub talpi
vara albastra
cu truda rasfirata pe camp
vara cu par valvoi
ca sufletul iubitei
dupa o noapte incrancenata
oh, tu leaga-ti siretlicurile
si trage-ti mai departe singuratatea
sedusa de tufa de
prima
universul
e plin de ochiul tau, frumoaso
tu-
imi citesti in caimacul leganat ars poetica
celor doua suspine
imi vorbesti de pita taranului inflorita de griji
ca palaria lui
eu sunt intunericul…
..; cu singurul lui ochi – muribund de lumina
ca o panza de paianjen
rastignita intre secunde – ma privea
intunericul
povestea despre mine si turma nocturna de cai
candva
vom vinde sarutarile
sau le vom abandona
ca pe niste lucruri uzate
cineva
mi-a zis
ca poti face chiar contrabanda cu ele
cel mai bine e
sa-ti deschizi un cont - bineinteles
acea toamna
semana cu un coleg de-ai mei
care taia intotdeauna dimineata
pentru balul de san’toaderul mic
cu toate ca
il intrebam despre natura moarta
el imi raspundea cu lama ametita-ntr-un
C