Empatie nocturna

Apuc cu ghearele vietii sanul de soare

si musc avid din sfarcurile-i de lumina.

Curg rauri de sange,ca lacrimi

peste-a lunii buze adormite,

si se trezeste noaptea in albastre valuri.

Printesa noptii,sfioasa,imi saruta gandiri

trecutelor muze

trezindu-mi in spirit simtiri

ancorate-n pantecele apei de smarald.

Ma scald in muzica divina.

Empatia suflarii mele linistite

isca unde si-arome

de racoare peste intinsul verde si plat

al infinitului de necuprins...fiintei dragi.

Atunci ador a fi preamuritor...

Vin catre tine propagandu-mi inima

in fragile radiatii edenice:

sentimente.

Sentimente ce-ti mangaie chipul frumos,

ti-adie bucla adormita de pe frunte

si te saruta tremurand pe buze.

Ele ajung,si se opresc,in pieptul tau...

Acum am sa adorm si eu caci mi-am gasit culcus.

Comentarii (2)