Chitul Grigore

O prezentare scrisă cu mult talent și umor, o lansare excepțională care, dupa cum am putut citi și în cronică, a depășit-o în notorietate pe cea anunțată în Coreea de Nord, participanți numeroși, intervenții spumoase și de înalt nivel calitativ, în concluzie un mare succes !
Și pentru că această cronică merită să fie citită de cât mai multă lume, adaug și eu o stea pentru a lumina minunata navă a umorului românesc numită CUC și pentru a-i mulțumi comandantului ei, Dan Norea, pentru frumosul jurnal de bord pe care ni l-a prezentat !

Laurențiu, trebuie să recunosc că eu de obicei mă ghidez după ureche. M-am documentat puțin și am văzut că există și aici diverse reguli.
Iată una din opiniile exprimate într-un curs online Linguaprof , care mi se pare că se potrivește cu cazul aflat în discuție:

“ Acordul după înțeles este acordul care se orientează după sensul subiectului. Dacă acesta are formă de singular, dar înțeles de plural (substantivele colective), predicatul se acordă la singular.
Mulțimea a votat împotrivă. Corect;
Mulțimea au votat împotrivă. Incorect;

Cu toate acestea, varianta de plural este totuși acceptată de normele limbii literare dacă vorbitorul are în vedere componentele ansamblului.
a. Majoritatea s-a supus voinței conducătorului.
b. Majoritatea au plecat de la film înainte de finalul acestuia.
a - Majoritatea = ansamblul;
b - Majoritatea = fiecare membru care compune ansamblul. “

În cazul nostru, n-au încasat-o toți în ansamblu, ci fiecare participant a încasat-o personal...

Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri.
Nelu, și mie mi se par mai bune prima și ultima epigramă din grupaj.
Laurențiu, “ restul “ ține loc de “ ceilalți participanți “ sau “ celelalte persoane “ și atunci, după părerea mea, acordul corect este: “ au încasat-o bine ! “ .
Florin, sper ca cel de mai sus decât Vișeul să mă ierte, mai ales dacă s-a găsit și un sponsor!

Foarte ingenioasă ideea revenirii în camară. Umbrele trecutului sugerate cu talent și cu umor fin.
Greu trebuie să fi fost juriului, să departajeze asemenea parodii excelent realizate. Felicitări pentru premiul binemeritat!

Foarte bună parodia, sensibilă, cu poantă, nemaipunâd la socoteală faptul că ai păstrat și rimele originale !
Felicitări pentru premiul obținut!

Am reținut că nu v-a plăcut sfecla în oțet. O să o scot din meniu...
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri, observații și replici.

... steaua!

La ultima postare, cred, ștearsă acum, a Mihaelei Carmen Visalon pe Agonia, prin iulie 2007, am postat un comentariu, pe care întâmplător l-am păstrat. Îl repostez acum, deși, rupt de contextul de atunci, marcat de puternice polemici, poate părea puțin ciudat:

“ Jeanne d’Arc

Am remarcat stilul tău combativ, sinceritatea cu care ți-ai expus punctul de vedere și tenacitatea cu care ți-ai apărat ideile. Uneori păreai singură împotriva tuturor…
În semn de admiratie pentru tot ce ai făcut , îți dedic următoarea epigramă:

În toiul grelei bătălii,
Intransigentă Mihaela,
Nu te-ai gândit să nu mai fii,
Cu cei pătați, așa… Cruella? “

Mi-aduc aminte că Mihaela, care avea un dezvoltat simț al umorului, în răspunsul pe care mi l-a dat, referindu-se la epigrama pe care i-o dedicasem, scria cam așa: “ Nu știu dacă e de bine sau e de rău. Cred, totuși, că e de bine … ”. Era de bine, Mihaela !
Sperând că pe plaiurile veșnice ale poeziei să ai parte de un loc luminat, îți aprind și eu o stea !
Ioana, mulțumim pentru acest frumos omagiu!

Toate epigramele sunt foarte bine realizate, iar “ Exagerare “ mi se pare , fără exagerare, memorabilă. Și eu sunt de părere că pe Agonia ai fost descoperit ca epigramist și pentru că și eu mă consider unul din prietenii tăi, îmi permit să-ți împrospătez puțin memoria:

Remember

Acum, când ești un scriitor vestit,
Și dai autografe, îți mai cer
Să nu uiți cum penițe-am ascuțit
Noi doi, o vreme, prin... atelier!

Am mai văzut și la alți mari epigramiști unele licente poetice de acest fel. După părerea mea, ele se pot tolera dacă epigrama este foarte valoroasă.
Grupajul este foarte bun în ansamblu, fapt pentru care te felicit!
Singura epigramă care, după părerea mea, n-ar trebui s-o reții pentru viitorul volum de epigrame alese este “ Avocatul apărării are cuvântul! “ , datorită temei, așa cum a sugerat elegant și Nae Bunduri.

Foarte bune epigramele. Am doar o rezervă, referitoare la epigrama a 3-a, pe care n-o mai spun, pentru că ai scris-o și tu, foarte explicit, în versul al 4-lea...

Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri și observații. Nelu, am corectat.

Un lanț captivant, pentru care merită felicitări Cristina Rusu, liantul grupului, precum și toți participanții !

Nelu Gârda, ai, ca de obicei, dreptate.
Laurențiu, observația ta referitoare la modul de abordare a temei, în acest caz, este foarte interesantă și merită să reflectăm asupra ei. Toate cele 4 epigrame ale tale, la temă, ( nu înțeleg, de ce nu le-ai postat în pagina ta !) sunt foarte bune și bine “ ancorate “ tematic !

Grupajul este impresionant și premiul pe deplin meritat ! Preferate mele sunt “ zodiile “ : “ Berbec ” , “ Taur “ și “ Gemeni “ .

... sunt foarte bune, după părerea mea. Foarte bună este și ideea poantei la epigrama a cincea.

... mi se par foarte bune. Felicitări pentru rezultatul obținut !

Foarte bune fabule, didactice le-aș spune ! Prima și a treia sunt preferatele mele. Un premiu binemeritat !

Fabule model, una mai bună ca alta, premiu binemeritat ! Felicitări !

Am intervenit și eu, la spartul târgului, pentru că d-l Romulus Câmpan Maramureșanu a simplificat putin calitățile pe care trebuie să le aibă un epigramist și, spre surprinderea mea, remarca domniei sale a trecut neobservată.
Am să citez, din cartea “ Unde nu e cap, vai de picioare “ , culegere alcătuită de d-na dr. Elis Râpeanu, Editura TIPO-MAN Ploiești, 2012, din capitolul “ Mircea Trifu - Restituțio “ ( pag.75) , care era opinia, referitoare la acest subiect, a regretatului Mircea Trifu, președinte timp de aproape 25 de ani a Clubului Epigramiștilor “ Cincinat Pavelescu “ din București și primul președinte a Uniunii Epigramiștilor din România, dupa 1989, personalitate incontestabilă în domeniul epigramei românești: “ Epigramistul trebuie să aibă, în primul rând, vocație. Fără a fi contaminat de morbul epigramei, fără a găsi suprema satisfacție în momentul intuirii poantei și în clipele de laborioasa finisare a ei, mai mult decât efectul acesteia asupra terților, un autor de epigrame nu este cu adevărat un epigramist. Dacă ar fi să încercăm a descrie epigramistul ideal, ar trebui să-i pretindem să aibă spirit de observație, discernământ, putere de asociație, de analiză și de sinteză, spontaneitate, îndemânare prozodică, inteligență și nivel cultural ridicat. Lipsa uneia sau a alteia, sau a mai multora dintre aceste însușiri, constituie eventualele lacune ale fiecărui epigramist și se reflectă în lucrările sale. “ .
În legătură cu o altă polemică, reluată aici, iscată de prozodie, tot din același capitol (pag.99) , iată care era opinia lui Mircea Trifu, referitoare la asonanță, având în vedere că el, în afară ca a fost un epigramist foarte bun, a fost și un îndrumător și un teoretician în domeniul epigramei: “ Alte abateri de la o rimă corectă o reprezintă asonanțele, adică acele rime imperfecte rezultate din potrivirea sau numai apropierea vocalei accentuate fără potrivirea și a consoanelor de după accentul tonic. Asfel avem: mângâiere cu stele; verde cu vede; creștet cu veșted; toată seria de de cuvinte în care “ u ” este considerat identic cu “ î “ , spre ex. gutui cu lămâi; toată seria de de cuvinte in care “ î ” este considerat identic cu “ i “ , spre ex. lămâi cu venii; uzină cu bătrână etc.
Asonanța abundă în poezia populară. În poezia cultă, unii poeți, printre care și Eminescu, au folosit asonanțe pentru a realiza impresia de firesc și de spontan în exprimarea poetică, dar cei mai mulți pentru că nu s-au străduit îndeajuns de a realiza o versificație corectă.
Concluzia noastră nu poate fi decât una singură: epigrama este o “ poezie “ mult prea scurtă pentru ca cele patru versuri ale ei să cuprindă deficiențe prozodice de orice fel. La marele bal al epigramei, ținuta este obligatorie. Fără fracul, jobenul și pantofii de lac, epigrama nu poate fi admisă în salon. Nu-i mai puțin adevarăt că – după cum nici haina nu-l face pe om – nici îmbrăcămintea festiva a epigramei nu poate ascunde lipsa valorii. Nu-i suficient să fii bine îmbrăcată pentru a fi aleasă regina balului, dar regine îmbrăcate în zdrențe nu apar decât în povești. “ .