Poezie
Fabule trimise la Festivalul Național, Chișinău
Mențiune
3 min lectură·
Mediu
Armată ca-n codru
Jivinele și-au zis, odată,
„Nu-i codrul apărat!
Vom face, negreșit, armată,
Așa, organizat.”
Pentru prestanță și statură,
Pe urs – de vrem, nu vrem,
L-au pus așa, cu mura-n gură,
Drept commandant suprem.
Pe lup, ursoiul îl alese
Ca șef de stat major.
I-a dat și hărți, binoclu, trese
De general-maior.
Ariciul – șef peste blindate,
Cu grad de colonel,
Iar vulpea – șefă peste „Spate”,
Tot colonel, dar vel.
La avioane – coțofana
Pe post de comandor,
La muzici, șef cu darabana,
Un pițigoi – tenor.
Pe veverița cea sprințară –
La cercetași – pândar,
Pe coadă, prompt, o parafară,
Cu ghindă de stejar.
Infanteristul Iepurilă,
Ca bun alergător,
Neinstruit, făr’nicio pilă,
Fu uns ca l’ent major.
Armata astfel întocmită,
Cu șefi nenumărați,
C-un general și la marmită,
Deloc n-avea soldați.
Iar, când i-a atacat vecinul,
Niciunul n-a luptat,
Căci, respectându-și rangul, cinul,
Cu toții-au comandat.
Așa e când dotezi armata
Cu grade și vipuști
De generali făcuți de-a gata,
Dar n-ai soldați cu puști.
Autostrada din pădure
Într-o pădure deasă, uitată de topor,
Trăia, în bună pace, un numeros popor
De lupi și urși, vulpițe și iepuri și dihori
Și păsări cântătoare și bufnițe, prigori.
Și fiecare-n parte își îngrijea atent
Bârlogul sau cuibarul, ducând un trai decent.
Dar, într-o zi, o veste pătrunse-n codrul dens:
„Se face-autostradă cu două benzi pe sens.”
Iar castorii-constructori, ființe de cuvânt,
Vor da răsplată bună pe arbori și pământ.
Cu toții dând năvală, cu actele în dinți,
Cedară moștenirea ce-aveau de la părinți.
Ursoiul, pe bârlogu-i solid, săpat în stânci,
Primi un sac de mure și miere pentru țânci.
Pe vizuină, vulpea luă două găini,
Iar lupul – trei ciolane de la defuncți asini.
Și bufniței, pe acte, i-au dat un șoricel,
A, da, și iepurașul primi un morcovel.
În două ore, codrul nu mai era al lor
Și castorii-i mutară pe un arid ponor
Unde n-aveau nici umbră, nici apă, nici copaci,
Și-unde creșteau, aiurea, doar spini, urzici și maci.
Străini în locu-acela, ca niște marțieni,
Priveau cum cade codrul sub dinți canadieni,
Cum iarba smălțuită cu flori și cu măcriș
Pierea sub straturi groase de-asfalt și de pietriș.
Iar când autostrada mi s-a umplut de fum
Și zgomot de motoare – asurzitor dum-dum,
Ei, rând pe rând, în lume, de-a pururi s-au pierdut,
Plângând nesăbuința că locul și-au vândut.
Nici pe un sac de mure și nici pe bani frumoși,
Nu vindeți moștenirea ce-aveți de la strămoși.
Are balta pește
Într-o baltă liniștită,
Mrene, știuci, carași, crăpceni
Zilnic se jucau „Pitită”;
Ba erau și vreo doi cleni.
Și din zori până-nserare,
Înotau – și mici, și mari,
Fără nicio tulburare,
Fără teamă de pescari.
Căci pescarii, la terasă,
În sătucu-nvecinat,
Când plecau, în zori, de-acasă,
Se opreau direct la MAT.
Dă-i cu bere, cu tărie,
Dealul Mare, Dealul Mic,
Cum, mâncarea-i fudulie,
Nici o coadă de chitic
Nu vedeai la ei pe masă,
Nu biban sau crap prăjit,
Beau scursura de melasă,
Susținând că e vrăjit
Locu-acela ce îi ține
Strâns lipiți de un pahar,
Că, la baltă, stai pe vine,
Soarele te face jar.
„Să mai vină înc-o tură
Tot de vodcă Absolut”,
Își treceau, din gură-n gură:
„Pescuitu-i revolut”.
Când vedem crăpceni că saltă
Sau bibani roind sprințar,
În zadar e pește-n baltă,
Dacă nu-s, pe mal, pescari.
Jivinele și-au zis, odată,
„Nu-i codrul apărat!
Vom face, negreșit, armată,
Așa, organizat.”
Pentru prestanță și statură,
Pe urs – de vrem, nu vrem,
L-au pus așa, cu mura-n gură,
Drept commandant suprem.
Pe lup, ursoiul îl alese
Ca șef de stat major.
I-a dat și hărți, binoclu, trese
De general-maior.
Ariciul – șef peste blindate,
Cu grad de colonel,
Iar vulpea – șefă peste „Spate”,
Tot colonel, dar vel.
La avioane – coțofana
Pe post de comandor,
La muzici, șef cu darabana,
Un pițigoi – tenor.
Pe veverița cea sprințară –
La cercetași – pândar,
Pe coadă, prompt, o parafară,
Cu ghindă de stejar.
Infanteristul Iepurilă,
Ca bun alergător,
Neinstruit, făr’nicio pilă,
Fu uns ca l’ent major.
Armata astfel întocmită,
Cu șefi nenumărați,
C-un general și la marmită,
Deloc n-avea soldați.
Iar, când i-a atacat vecinul,
Niciunul n-a luptat,
Căci, respectându-și rangul, cinul,
Cu toții-au comandat.
Așa e când dotezi armata
Cu grade și vipuști
De generali făcuți de-a gata,
Dar n-ai soldați cu puști.
Autostrada din pădure
Într-o pădure deasă, uitată de topor,
Trăia, în bună pace, un numeros popor
De lupi și urși, vulpițe și iepuri și dihori
Și păsări cântătoare și bufnițe, prigori.
Și fiecare-n parte își îngrijea atent
Bârlogul sau cuibarul, ducând un trai decent.
Dar, într-o zi, o veste pătrunse-n codrul dens:
„Se face-autostradă cu două benzi pe sens.”
Iar castorii-constructori, ființe de cuvânt,
Vor da răsplată bună pe arbori și pământ.
Cu toții dând năvală, cu actele în dinți,
Cedară moștenirea ce-aveau de la părinți.
Ursoiul, pe bârlogu-i solid, săpat în stânci,
Primi un sac de mure și miere pentru țânci.
Pe vizuină, vulpea luă două găini,
Iar lupul – trei ciolane de la defuncți asini.
Și bufniței, pe acte, i-au dat un șoricel,
A, da, și iepurașul primi un morcovel.
În două ore, codrul nu mai era al lor
Și castorii-i mutară pe un arid ponor
Unde n-aveau nici umbră, nici apă, nici copaci,
Și-unde creșteau, aiurea, doar spini, urzici și maci.
Străini în locu-acela, ca niște marțieni,
Priveau cum cade codrul sub dinți canadieni,
Cum iarba smălțuită cu flori și cu măcriș
Pierea sub straturi groase de-asfalt și de pietriș.
Iar când autostrada mi s-a umplut de fum
Și zgomot de motoare – asurzitor dum-dum,
Ei, rând pe rând, în lume, de-a pururi s-au pierdut,
Plângând nesăbuința că locul și-au vândut.
Nici pe un sac de mure și nici pe bani frumoși,
Nu vindeți moștenirea ce-aveți de la strămoși.
Are balta pește
Într-o baltă liniștită,
Mrene, știuci, carași, crăpceni
Zilnic se jucau „Pitită”;
Ba erau și vreo doi cleni.
Și din zori până-nserare,
Înotau – și mici, și mari,
Fără nicio tulburare,
Fără teamă de pescari.
Căci pescarii, la terasă,
În sătucu-nvecinat,
Când plecau, în zori, de-acasă,
Se opreau direct la MAT.
Dă-i cu bere, cu tărie,
Dealul Mare, Dealul Mic,
Cum, mâncarea-i fudulie,
Nici o coadă de chitic
Nu vedeai la ei pe masă,
Nu biban sau crap prăjit,
Beau scursura de melasă,
Susținând că e vrăjit
Locu-acela ce îi ține
Strâns lipiți de un pahar,
Că, la baltă, stai pe vine,
Soarele te face jar.
„Să mai vină înc-o tură
Tot de vodcă Absolut”,
Își treceau, din gură-n gură:
„Pescuitu-i revolut”.
Când vedem crăpceni că saltă
Sau bibani roind sprințar,
În zadar e pește-n baltă,
Dacă nu-s, pe mal, pescari.
064.777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Orășanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 554
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 107
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Orășanu. “Fabule trimise la Festivalul Național, Chișinău .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-orasanu/poezie/14018428/fabule-trimise-la-festivalul-national-chisinauComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nici pe un sac de mure și nici pe bani frumoși,
Nu vindeți moștenirea ce-aveți de la strămoși.
Calimero
Mesajul să nu-și vândă moștenirea,
Ce-i strânsă de strămoși, din tată-n fiu,
E bun de nu ar fi nenorocirea,
Că pentru unii vine prea târziu.
Faine toate, mesajul de la "Autostrada din pădure" mi se pare foarte puternic și actual.
Felicitări pentru premiul obținut!
Nu vindeți moștenirea ce-aveți de la strămoși.
Calimero
Mesajul să nu-și vândă moștenirea,
Ce-i strânsă de strămoși, din tată-n fiu,
E bun de nu ar fi nenorocirea,
Că pentru unii vine prea târziu.
Faine toate, mesajul de la "Autostrada din pădure" mi se pare foarte puternic și actual.
Felicitări pentru premiul obținut!
0
NL
Mie mi-au plăcut. Așa e cu fabula asta : pui un pahar cu vin în față, apoi lucrezi. Evident, la fabulă!
Cu distinsă apreciere, V.v.
Cu distinsă apreciere, V.v.
0
Mi-au plăcut mai mult primele două.
0
... mi se par foarte bune. Felicitări pentru rezultatul obținut !
0
Continuare la un comentariu la Neculai Lunca:
Grigore are dreptate. A treia mai mult (construită pe o zicere cunoscută), dar și primele două (prea moralizatoare) nu se încadrează în teoria pe care singur o susțin: sunt liniare, au morală previzibilă, lipsită de surpriză. Și au prea puțin umor, mai ales pe final. În concluzie, nu sunt percutante cum sunt toate fabulele postate de colegii premiați.
Singura scuză ar fi că am crezut că la un Festival Donici - Cuib de înțelepciune vor fi apreciate fabule scrise mai clasic.
Mulțumesc celor care au comentat aici.
Calimero
Grigore are dreptate. A treia mai mult (construită pe o zicere cunoscută), dar și primele două (prea moralizatoare) nu se încadrează în teoria pe care singur o susțin: sunt liniare, au morală previzibilă, lipsită de surpriză. Și au prea puțin umor, mai ales pe final. În concluzie, nu sunt percutante cum sunt toate fabulele postate de colegii premiați.
Singura scuză ar fi că am crezut că la un Festival Donici - Cuib de înțelepciune vor fi apreciate fabule scrise mai clasic.
Mulțumesc celor care au comentat aici.
Calimero
0

Citind ce-ai scris, vreo trei jivine
Produc în codru tărăboi,
Fiind jignite rău de tine,
Asemuindu-le cu noi.