din fiecare lacrima
se naste o noua flacara
ce naste o grija
si din fiecare grija
coboara cate o liniste firava, dezorientata..
un zambet tanar, auzindu-se strigat, se apropie cu ochii inchisi
sunt plina de ganduri, dar seaca de idei
as concretiza tot ce simt intr-o poezie de forma perfecta a sticlei de cola...
dar constat ca mi-am pierdut asa-zisele abilitati poetice
m-am instrainat de
musca toamna din mine
copacii zambesc a tristete
vantul plimba suspine
iar strada emana tandrete
hai sa uitam de greseli
sa-mi spui ca ma vrei doar pe mine
si vino rana sa-mi speli
caci
mi-am simtit palmele atat de ale mele!
de la una primeam cald, de la cealalta moale...
si asta intr-o rupere de zgomote pe care nu stiu sigur cum a perceput-o mintea mea dar palmelor sigur le-a
gandul mi-l bantui de zile intregi
si nici-unde nu-mi mai dai pace
cu-atata mister de real ma dezlegi
si sufletu-n soapta-mi spune ca-i place
parca te vad undeva in multime
ma astepti nestiind
in caldul carnii mele sunt inca infipte degetele tale reci...
si-n palmele-mi aspre se mai desfata inca un vag parfum de-al tau
in fata ochilor mei inecati se desfasoara clar scena implinirii
clipa e bucata de timp in care o lacrima imi aluneca pe obraz.
clipa se sparge cand picatura sarata imi ajunge la coltul gurii si-o sorb cu nesat.
doar intr-o clipa, o lacrima fierbinte, abia
o iarna plictisita se straduia sa-si intre in drepturi, ca de fiecare data.
matura alene frunzele moarte, pregatind strada pentru zapada ce urma sa vina.
nudul sufletului meu dansa fara scrupule,
ma schimonosesc vorbind despre pisici...
apoi iti fur trei zambete - pe care de altfel mi le-ai darui fara sa ceri nimic in schimb -
le impletesc si le pastrez drept semn de carte intre paginile
Atunci cand tacerea exprima mai mult decat cuvintele in sine...si cand doar rasuflarile ne sunt de ajuns,
ne identificam atat de bine cu mutii autentici, pentru care valorile se dimensioneaza
CC