Cezara Stanca

Andia , multumesc ,am schimbat .

Nu frumoasa este cuvintul pe care ar trebui sa-l folosesc pentru poezie ta . Este plina de forta , viguroasa , ca un tunet asupra nedreptei lipse de aripi de pe umarul simplului om , asupra unui destin prestabilit . Iar retorica ta intrebare finala mi-a rasucit constiinta pasilor calcatori pe pamint . Foarte profunda , as zice filozofica aproape .

Dragii mei , multumesc ca ati trecut si pe la mine si ati comentat . Va citesc si eu , pe fiecare din voi , cu mare placere si sper sa ne intilnim cit mai des .
Poezia asta mie mi s-a parut a fi usoara , de vara , si sint usor surprinsa sa vad ca ea chiar a placut , cu toate ca are , intr-adevar , caderi si sigur ca merita bobirnace :))

De fapt voi doi aveti dreptate . Am scris-o pe nerasuflate , cu sufletul la gura , sa nu pierd ideea care s-a inserpuit-impleticit la final si-abia apoi am inteles-o si eu :))
Multumesc,Atman.

Andia , esti deosebit de dulce si-ti multumesc nu pentru steluta , ci pentru ca ti-a placut chiar si \" impleticeala \" mea . De fapt nici nu stiu prea bine pentru ce-ti multumesc dar stiu ca-mi face o mare placere sa ma intilnesc cu tine pe-aici.

Licorna , bine ne-am intilnit ! Iti multumesc pentru parere , ma voi gindi la propunerea ta.
Andia , prietena draga ,de care-mi este dor mereu , iata-ma sarind intr-un picior spre tine . Repetabil pentru ca orice joc se poate rejuca la infinit si pentru ca prin orice ciob colorat poti privi si-a doua oara . Irepetabil pentru ca oricit ai juca , pasii nu mai pot avea aceeasi masura si pentru ca oricit ai privi prin acelasi ciob , irizarile nu mai pot fi aceleasi . Maestrul este cel care stapineste perfect regula jocului si de la care invata altii sa joace , pe care il poti crede si urma atit timp cit il vezi in culori frumoase . Nu stiu prea bine daca ti-am spus ceva nou , mai mult m-am invirtit in jurul cozii cu adaugirile astea , insa stiu ca tu stii foarte bine ce-am vrut sa spun .
Atman , antuna , va multumesc , parerea voastra conteaza mult pentru mine . Si zimbetele voastre la fel.

Andia,si eu iti sint fidela cititoare si te tot astept cu noi poezii.Critica ta nu numai ca nu ma deranjeaza , ci ma stimuleaza , imi face bine sa ma certi :)) . Radiografiile tale literare sint intotdeauna la obiect . Si pentru ca ai dreptate , am schimbat textul initial . Iti multumesc .

Nu am citit textul lui Filip , insa eseul tau despre speranta si viata e minunat ,acolo unde e viata , hop si speranta si invers . Totusi ma gindesc cu putina tristete la speranta strinsa in pumnul vietii , sa nu cumva sa fie strinsa prea tare in pumn si sa piara...

M-a captivat de-a binelea poezia ta si toate piesele ei de puzzle si mai ales fina ta autoironie administrata in doze mici dar eficiente.Bravo!

Xilef , multumesc pentru vizita.

Multumesc.Ma bucur daca ti-a placut fiindca mie-mi plac foarte mult gerunziile,mai ales acelea care nu se mai termina:))

Draga remgriff,nu dispera,sint multe lucruri pe care nici eu nu le pot intelege insa,cu timpul,m-am obisnuit sa-mi ramina opace sau sa ma straduiesc sa le inteleg.Altfel,iti urez succes si-ti multumesc ca te-ai oprit si pe la mine.

Andia,aprecierile tale ma magulesc si,de asemenea si observatiile tale,pe care le primesc cu placere.Poezia lui Sorescu,\'\'Contabilitate\",am citit-o dupa ce scrisesem poezia si,poate,versurile acestea,care,de altfel,mi-au placut foarte mult,ar fi fost un motto pentru gindurile mele.

Bea,citindu-te,imi ramine intr-un colt de gind imaginea unui fel de harnica furtuna care se napusteste in odaie cu flori in par si picaturi de ploaie pe obraz,maturind de prin fiecare coltisor praful si zgura de peste iarna si,dupa ce treaba e terminata,se mai intoarce intr-un calcii din prag,sa fie sigura ca totul e in ordine.
Insa moartea,Bea,nu este o victorie,cu atit mai mult cu cit o alegi cu buna stiinta.A trai,a te incapatina sa supravietuiesti este adevarata victorie.

Andia,iti multumesc.

:))Oriana,am avut aceeasi problema,as fi pus \"ca\" inaintea gleznelor,insa ar fi iesit un fel de cacofonie suparatoare.\"Luna\"este intre virgule pentru ca ei ii adresez aceasta intrebare.
Dar o sa mai incerc si alte variante.Nu stiu de ce,dar ai reusit sa ma inveselesti un pic si cred ca,dincolo de cuvinte,esti cu adevarat un om minunat.

Multumiri.Tie,Oriana,multumiri si pentru celelalte comentarii,tie,care si dintr-un comentariu,faci o poezie.

Andia,este un refren,mai mult,o stare de spirit,un fel de miscare pe o lama de cutit,neiertatoare,e ca atunci cind nu vrei sa mai simti,fizic,ca existi.

Ooo...si eu port in alveole,adinc,respirari dunarene.Intr-adevar,la braila,apasarea luminii poate sfarima statui si le poate reconstrui din propria lor cenusa...Iar Calea Lactee e mai fara hirtoape decit oriunde in alta parte.Si dansul fosneste usor in talpile goale,sub salcii,pe malul Dunarii,\"ametitor\"si \"minunat\".

Vinul,singele Domnului,
sa curga in pahare
si cite-o picatura,fiecare
sa poarte pe buze zimbind
sa implinim
ce-avem de-mplinit,
implinind.