atât de mici luminând

Din naivitate am comis un off topic pt Dume, unul pentru Andrei iar altul pt. Carmen, tot din naivitate o sa mai produc unul chiar acum banuiesc, a comunica inseamna o punte sincera, demna prin care ne intalnim, dar vad ca aceste intalniri raman undeva suspendate, un click si totul inseamna un gol, un mezaj zadarnicit, aceasta thehnica de a indeparta, de a distruge, de a fi indepartat este destul de vizibila... de aceea aceasta stare de mutenie anosta! Imi cer scuze, incerc decenta, nu cer lamuriri!

Cezara in cateva tuse luminoase implinesti cuvantul, il imbraci intr-o mantie aurita/fericita;(candoare, bunatate, melancolie)

\"stâlpul cerdacului
ca un nud de femeie obosit
țipătul broaștei peste smerenia pădurii
pietrele răsfățate de mătasea apelor-

lumea asta a lor
era o rezervă imensă de fericire
ascunsă în tușe luminoase\"

zilele acestea m-am înscris la cursuri de pictura pe sticla, fascinată de magia culorilor. sau din dorința de a comunica, așa cum spui tu.nu știu cât am reușit aici să transmit ce am simțit la prima tușă, dar după, m-a cuprins muțenia.l-am botezat naiv pentru că așa m-am simțit în fața acestei lumi fascinante a picturii.
ps: chiar mi-ar prinde bine niște sfaturi în materie. ai adresa mea de email in pagina.
mulțumesc pentru mantia pe care ai pus-o pe umerii acestui poem.
cezara

dacă aș avea posibilitatea să plasez imagini aici, inspirată de acest poem aș ști cum trebuie să desenez...

cu plăcerea lecturii,
Angela

eu am primit cuvintele tale ca niste tuse luminoase.