cu sufletul lipit în geam ca o gutuie

demult nu mă mai supăr pe oamenii care îmi aduc în dar cicatrici de Moș Nicolae am construit din ele o biserică cu ferestre de ciocolată mi-e de-ajuns când mă ții în brațe cerul chicotește zăpada își ține respirația în noaptea asta visele vor scoate pretexte dintr-un joben