Reîntregire accidentală

Mi-am înfșaurat corpul înr-o pânză neagră

pe afară mi-au rămas doar palmele, dezgolite

vulnerabile precum un pui de ramă sub tone de pământ.

Apropie-te, așează-ți palmele peste ale mele

lasă privitorii să privească și sunetele să spargă

fiecare particulă a conștientului tău.

Respiri învolburat, ești tu, un tot, eu un necunoscut

cu fiecare respirație de desprinzi de pământul ud, greoi

te descoperi pe tine, acoperit de alte mantii îți amintești că un ți-ai terminat de citit presa

și nici un ai ajuns la programare de astăzi.

Respiri greu și îți transpiră palmele, le simț peste ale mele

sunt la fel de speriate și stinghere că în prima zi de școală

când nu îți găseai locul în mulțimea exotică.

Încerci să înghiți prezentul cu fiecare strop de salivă

care îți usucă gură și mai tare,

te lași dezmembrat, cedezi neros

și cauți refugiu cel mai apropiat – tu.

Spune-mi plama acum, unde ești?

Printre zile de naștere frumos ambalate și muzică la pian

sau printre țipetele care te însoțesc pretutindeni?

………………………………………………………………………………………………

Taci, acum este momentul tău

prin două palme străine ai ajuns la începutul tău

la primul respir extra-uterin, la prima lumină difuză.