Intim
Ca un burete, sunt ca un burete care absoarbe tristețea, și e suficientă în lume, și departe și aproape de aste nu zâmbesc. Fugim de tristețe și de oameni triști. Fugim fiindcă sunt la fel ca
Reîntregire accidentală
Mi-am înfșaurat corpul înr-o pânză neagră pe afară mi-au rămas doar palmele, dezgolite vulnerabile precum un pui de ramă sub tone de pământ. Apropie-te, așează-ți palmele peste ale mele lasă
Apus timpuriu
vísele adânci mă trezesc în miez de noapte, îmi răsuna în cap precum o cioară în colivie spânzurată de un șirag de perle false. De 24 de primăveri am obosit atâtea drumuri, am avut atâtea șanse
Dormi
Patul lui Procust inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut. Handicapați emoțional pentru care doar perna devine un refugiu al
Viteză
eu pe asfalt prefăcută în mii de bucății duse de vânt spre case nelocuite și piscuri înalte. Viteză în secolul în care nu mai ai timp să digeri sentimente, când toate vin ca o avalanșă ușor
