Cântecul sibilei
Venind tot mai aproape de-a cerului fiică Mi-a smuls buchetul din pragul închisorii Paza ascunșilor drumeți; să nu mai mintă Lumină ea atunci primi, în ziua sărbătorii Venind tot mai aproape
Henri et L'Asperge
În atmosfera de la Saint-Germain-des-Prés a existențialismului, Henri, un motan stoic, citește ziarul. Doar pagina cuprinsului. Cafea. Mașinile zbârnâie, lumea fierbe, e bucuroasă că
Holy Hands
Visam că scoteam o cutie de vopsea de sub pat și o trânteam pe prima ușă. Așa creezi un dublu helix. Sau arunci un sărut purpuriu, dar tratezi situația cu solemnitate heraldică. Mă prinzi scoțând
Singură împreună
Spune-mi că algele inimii aduc blândețe Că răvașul extras spune “până la batrânețe” Că mareea și amintirile sale se întorc la Dumnezeu Că Nomadul urmărește vântul mereu Că mâine dimineața-mi
Variațiuni de polen și pistiluri
A început într-o dimineață cu zumzet de albine. Face bine în cazul Hipoacuziei, mi-am spus; Niște Egoectomii și nu doar că o să ne auzim unii pe alții, dar o să ne și vedem. Ne-am trezit deodată
Violet-e
Lasă-mă să mă gândesc… Casa roz, strada albă, cerul bleu și oamenii violet. Sau indigo? Acoperișuri de turtă dulce și ferestre de diamant. Mâinile transparente și gândurile de cireș.
Irrelephant
Mon âme au vent Le cœur elephant Visam că scoteam o cutie de vopsea cu tăcere și o trânteam pe prima ușă. Așa creezi un dublu helix. Sau puneți iederă purpurie pe casă, dar tratează
Le temps revient
Pictez cu roșu și portocaliu cotoarele cărților. Am rupt piciorul unui scaun și am rupt vârful unui creion. Încă îmi amintesc de fata aia. Le Petit Parisien. Un sfert de veac. Cui îi mai pasă de
Când ai scris?
Miercuri. Imediat ce s-a făcut lumină am sărit pe cealaltă jumătate de pat, unde tu stăteai liniștit. Și apropiindu-mă, ca o repezită, m-am tăiat în urechea ta. Era atât de ascuțită încât tot
Contează cât de lung am părul
Stomacul meu are urechile ciulite, aude tot. Inima mea a boldit ochii, e foarte atentă. Mâinile mele respiră bine, țin aer curat. Capul meu merge întins, fără popas. Picioarele mele
pe drum. în ceață.
era rece. aveam doar o pătură și o ceașcă. „mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam”. dar în dimineața aceea, știam sigur că glasul tău citea ca de pe un prompter de pe retina mea, cu pauze de
Mizar
Vise cu cercuri, în care vrei să te prinzi ca indienii, să mă ții strâns de mână când o să chicotim de toanele vremii. Eu desenez cu râs pătrate. Tu crezi că sunt doar un punct pe liniile
Chicoteli de hârtie
Avea părul nori. Întinderi siberiene. Înflorea când ploua și când era ceață. Devenea crenguță de salcâm. Era ca vântul de primăvară la atingere. Mirosea ca vântul de primăvară. Făcea piruete din
„This story is old - I KNOW But it goes on.”
„Nu știu” e bun când jucăm prinsa cu el, când îl aruncăm de la unul la altul. Când de un picior ai legată „Fericirea” și de celălalt „Angoasa”. Faci și pași mici. Pereții barului sunt verzi. E
În caz de incendiu
Îmi închiriasem mai întâi mansarda, apoi încă un etaj, încă un etaj, până am ajuns la subsol. Imediat, noii chiriași au și făcut inundație. Începusem să simt cum de sus curge apă călduță. Toată
sertar în care-ți cresc aripi.
zdrăngănit de pahare. pian picătură chinezească. oboseală. scări reci. anxietate. cești pline cu cafea rece și amară. scrumiere pline cu chiștoace de țigări. aerul rece. mirosul de vechi împletit
ronțăieli pe 4 roți
Ronțăiam jazz, singură cu căștile în urechi. Stăteam fix în bătaia soarelui. În paralel în autobuz, pe fundal, se auzea „te rog mult, hai mai pune de înc-o cafea” Singura dată când mi s-a părut
Comis-voiajor. Actor. Freelancer.
când vezi oameni care taie din casă, să pună lemne pe foc când constați că rufele miros a orașul care te ține pe loc când nu știi toți pașii până la chioșcul cu pâine când ai în fața ta un magazin
Solstițiu
să-ți scriu lângă pat cu creta un cuvânt, pe care să-l vezi când vrei să oprești alarma la telefon. două ore de somn să-ți scriu cu fum de țigară deasupra patului o propoziție. ai tuși deranjat
Anunț în ziar
„Așa crește singurătatea mea de celuloză într-o casă austeră” -O singurătate prea zgomotoasă- citită față în față. Prima amibă Diplozoon paradoxum care cunoaște adulterul Zebrele s-au mutat la
Destinație în Punctul C- din Punctul C
E indecent. Când mi se face dor, fac câte un tur virtual prin serele cu azalee. Încremenesc când mă fixezi cu privirea. Pisică în fața farurilor; mai și torc în mijlocul străzii. Gura mea e
Duminică
știi, îmi cam stai în cap! știu, pentru că e sâmbătă. duminică o să cobor. o să-ți stau în gât. sigur, luni o să mă ai în inimă. și poate într-o miercuri o să mă iei de mână, pentru că marți, ai
Gură de aer
Sunt o lalea galbenă cu un ziar pe cap, ce-și plimbă excentrică rădăcinile pe Copou; multe, multe firicele scoase din pământ. De fapt, sunt mândră că pot contribui și eu cu puțină zarvă la
Fugi.Te prind!
Făceam piruete pe străzi și zâmbeam, pentru că știam că într-o zi o să mă iei de mână și o să-mi spui "vezi, eu nu puteam..." În fiecare dimineață te așteptam la chioșcul cu cafea. Cuminte,
Canapele
Mi-ar plăcea să te întorci cu fața spre mine să mă privești calm și senin. Sa mă transformi într-o caligramă. Să vezi în ochii mei de cafea, litere mici și să-ți rotești capul încet, să mă
