Holy Hands

Visam că scoteam o cutie de vopsea de sub pat și o trânteam pe prima ușă. Așa creezi un dublu helix. Sau arunci un sărut purpuriu, dar tratezi situația cu solemnitate heraldică. Mă prinzi scoțând cutia cu vopsea. Te prefăceai că dormi - pentru că imediat m-am trezit cu un verde smarald în față; albastru regal, fildeș, alb de lună, ametist, celadon, ocru, fucsia, gri turturea, galben mimoză, liliac, roz balais. Zburau pigmenții pe toți pereții. Și lumină. Lumina e culoarea transparenței. Atunci întunericul lipsește. Și râdeam. Și râdeam. Și eu aruncam cu strălucitor, tu cu negru, se făcea albastru. Nu-mi dădeam seama cum suntem. Suntem unii la lumina lunii și alții la lumina soarelui. În vis totul e posibil. Din greșeală ți-am dezvelit gândurile.

„Hai să aspirăm.

și să ștergem praful.”

„Nu, nu.

Să ștergem praful,

Și să aspirăm.”

Patul era deja deasupra orașului.

Din el cădeau pene.

Pelican, lebădă sau porumbel?

„Uită-te în jos!

Scriem un poem.”