Ea se plimba la umbra exceselor;
ea se scalda in apele limpezi ale bunului-simt;
ea-si purta gratios umbrela ce-o ferea
de stralucirea molesitoare a simetriei;
ea saruta cu retinuta fervoare
E soarele din sangele tau
cel care-mi trimite umbre pe limba.
E luna din ochii tai cea care eclipseaza stelele buzelor mele.
Sunt norii respiratiei tale
cei ce trimit ploaia in palmele mele.
Ce sa fac cu ea?
O evit, o arunc, nu o vreau.
In mintea mea numai tu
si greata apusului.
Numai vocea ei fara trup
si nici ea nu.
In mintea mea numai tu
si greata apusului.
Ma duc si
Ma moare inima si toate oasele ma mor,
peretii imi sunt straini dintr-odata,
ochi straini ma privesc in intuneric, ce vor?
Mi-e frica!
Zambetul tau mi se plimba nebun prin vene,
cuvintele
acord: ce vreau si ce am nevoie.
actualizat: cavalerii ce-mi tropaie prin creieri.
agreabil: imaginea straina privita din fotoliul caldut.
amagire: toate noptile albe disparand invariabil in
Tu dormi,
iar eu ascult un cantec;
e cantecul pe care-l aud
de fiecare data cand te mangai pe par,
un cantec care nu ma lasa sa dorm.
E oare cantecul pielii tale care respira?
Sau poate
