Dor de Bucovina

Cuvântul de departe, din dulcea Bucovină ce-l țin acum în mână și-l citesc cu lacrimi, m-a străpuns în inimă precum un pumnal. E greu să înțelegem când nu suntem departe de casă, de prieteni, cum e să-ți fie dor... Acum, când privesc în urmă, la ziua despărțirii mă dor și ochii de lacrimi și sângele în vene. Aș vrea și-acum să-ți simt mireasma de brad și de molid și adierea vântului să-mi răsfire părul; să ies în curte-afară și să privesc pădurea; să ascult emoționat cântecul păsărilor; să mă trezesc în sunetul clopotelor ce cheamă la rugăciune copiii mântuirii, fiii Bucovinei... Acum, aici, departe citesc o mică carte în care Bucovina-mi apare, prin iumaginile copilăriei, în minte cu durere. Dar greul trece precum fumul și a noastră viață, dar tu, o, Bucovină, rămâi mereu măreață... Trillo, Mai 2007