Șomer în timp de criză

ieri după masă m-am certat cu șeful. mi-a zis că-i criză și nu mai are bani de salarii. m-am enervat și l-am întrebat unde-s banii scoși pe spinarea mea. mi-a râs sarcastric în față. - ce-ți pasă? mi-am luat Hyundai 4x4! mi-a făcut semn cu mâna că sunt liber. liber să plec, liber de contract... sunt șomer. - am cinci copii acasă de crescut și o soție alienată mintal - m-am plâns primarului. - și ce să-ți fac? ți-i i-am făcut eu? n-ai auzit de prezervative? - și de unde dracu\' bani, mă rog, să le cumpăr? l-am băgat în mă-sa și am plecat. voi căuta prin tomberoane. și aici e criză. cererea este imensă, iar oferta mică. nu mai aruncă oamenii cojile de pâine, iar cojile de cartofi le fierb și fac ciorbă copiilor. sunt șomer! și ce? voi avea un loc la groapa de gunoi. voi strânge fier și alte metale pe care le voi vinde și-mi voi crește copiii. voi cumpăra din bani distonocalm nevestei pentru a nu face crize de nervi în pat. dar nici aici nu e nimic. e plin de șomeri și mașinile cu gunoi sunt tot mai rare și goale. și aici e criză. sunt șomer, ce pot face? iau un ciorap negru de-al nevestei ce-l purtase la moartea lui tac-su, mi-l trag pe față și merg la un Amanet. la cel la care mi-am amanetat verighetele, televizorul și telefonul mobil. ameninț caserița cu un cuțit de bucătărie și iau totul: aur, banii... sunt prins. și ce? sunt liber de criză de familie, de copiii murdari pe față de noroi, de soția alienată. la fel de liber ca o pasăre în colivie. și ce? aici nu e criză. nu mai sunt șomer...