Am cunoscut...

Am cunoscut odat\' un tânăr, suflet ales și mare, Înflăcărat de-o țintă înaltă și cerească. Privirea-i limpede, deschisă, de vultur tânăr, Era spre soare îndreptată, alt scop fiind mai prejos. Trăia pentru adevăr, iar dragostea, cărbune-aprins De la altarul Domnului, înalt, punea o flacără Pe față-i, la fel ca zorile pe cer, Și îl ținea curat, deoparte, prin harul cel divin. Deunăzi l-am întâlnit, prosper și șlefuit, Prtezență-impunătoare, distinsă-nfățișare. Pe față,-un zâmbet cinic, de adâncă mulțumire; Întreaga-i ființă părea succesul sățl respire, Și totuși, prin ochii dragostei, radiografie fără greș, Acolo se zărea epava a ceea ce, putând să fie, n-a mai fost.