Am iubit o fată

În general nu mă interesează cum arată o fată în exterior, ci ceea ce este în sufletul ei. Pe Andreea am întâlnit-o în timpul șederii mele în Cluj Napoca. Am cunoscutțo la ziua de naștere a fratelui ei care era coleg de muncă cu mine. Era o fată drăguță, cu părul pușin ondulat, lung până la umeri, de culoarea spicului copt. Mi-a plăcut din prima clipă în care am văzut-o, fără a putea spune că a fost dragoste la prima vedere. Zâmbetul cu care mi-a primit mâna atunci când mi-a fost prezentată de către fratele ei, îmi puse oarecum inima pe jar. Ziua aceia trecuse fără sta prea mult cu ea, având în vedee că erau vreo douăzeci de invitați. A doua zi, când m-am întâlnit cu fratele ei u m-am abținut să-l întreb despre ea. - Mută-ți gândul, frate, mi-a spus el. Tu nu ești de nasul soră-mi cu toate că suntem prieteni. Ea este studentă la AS, iar tu ce căcat ești? - Nimic pentru tine, dar pot fi pentru ea, i-am spus încheind subiectul și vorbind de ale noastre. La sfârșitul programului de lucru, mă prinse de braț și-mi spuse pe un ton foarte serios: - Ascultă-mă bine: eu îți fac cum se zice lipeala cu soră-mea, dar să dea dracu\' să-ți bați joc de ea, că te calc în picioare cu toatț prietenia noasră. Ea e singura mea soră și țin la ea ca la ochii din cap. Ne-am înțeles. Am dat afirmativ din cap, ca după un timp să aflu de la Andreea că nu fratele ei fusese cu ideea de a mă cupla cu ea, ci chiar ea îl sunase și îi ceruse să ne întâlnim. Normal acesta mă murdări cu rahat pe tot corpul, dar ea, fire încăpățînată cum era, nu renunță. Am rămas împreună doi ani și poate că am fi fos și acum, dacă, șoferul unei mașini nu s-ar fi grăbit și nu ar fi uciso pe trecerea de pietoni exact în ziua ei de naștere. Fratele ei, împreună cu familia. mă condamnă și acum - probabil - pe mine spunând că dacă nu era nevoită să treacă pe la mine pe acasă, n-a fi murit. Oare!?