Lasa-ma sa ma ascund la radacina copacului tau
Sa fiu un porumbel care paseste timid pe marginea patului de fier ruginit
Lasa-ma sa plang in voie, sa simt vidul din piept
Doar sterge-mi lacrimile
Sunt un zeu care cutreiera lumea de colo pana colo,
Umblu hai-hui, de capul meu.
Sunt un curcubeu incovoiat de durerile lumii, stau aplecat si privesc de sus parada in culori.
Imi intind
Calauza prin padurile de clestar, vaslind pe raurile care le strabat ca niste vene involburate,
Strang la inima pietre pe care le presar apoi pentru a recunoaste drumul,
Ma pierd printre cararile
CC