Calauza prin padurile de clestar, vaslind pe raurile care le strabat ca niste vene involburate,
Strang la inima pietre pe care le presar apoi pentru a recunoaste drumul,
Ma pierd printre cararile
Lasa-ma sa ma ascund la radacina copacului tau
Sa fiu un porumbel care paseste timid pe marginea patului de fier ruginit
Lasa-ma sa plang in voie, sa simt vidul din piept
Doar sterge-mi lacrimile
Sunt un zeu care cutreiera lumea de colo pana colo,
Umblu hai-hui, de capul meu.
Sunt un curcubeu incovoiat de durerile lumii, stau aplecat si privesc de sus parada in culori.
Imi intind
CC