Calauza

Calauza prin padurile de clestar, vaslind pe raurile care le strabat ca niste vene involburate,

Strang la inima pietre pe care le presar apoi pentru a recunoaste drumul,

Ma pierd printre cararile intortocheate care tivesc vai si macina munti,

Printre desisurile pline de inteles ale unei lumi metamorfozate.

Calauza prin deserturile de foc, pasind pe dune fierbinti si uscate,

Strang in pumni fire de nisip pe care de presar apoi pentru a recunoaste orasele,

Ma pierd pentru a nu stiu cata oara in mrejele fetei Morgana,

Prin labirintul plin de mister si sunet al sferelor in miscare.

Calauza prin oazele memoriei vii ale omenirii, ud palmieri cu roade pline de rosturi,

Strang in suflet frunze pe care le presar apoi pentru a recunoaste visele,

Ma pierd la radacinile lor ca-n imbratisarea unui copil,

Printre lanuri de lavanda, acacii si amintiri.