Cătărău Alina - Andreea

Dragostea adevărată este ca o cetate cu turnuri, \"uși ascunse\" și pasaj. Îmi place foarte mult ideea ta. Citind mi-am imaginat un labirint, și la propriu, dar și la figurat,pentru că iubirea ne poartă prin tot felul de locuri, pe unde n-am mai fost până în acel moment.

sper că n-am filozofat prea tare.

Ce pot să vă mai urez, decât mult succes și inspirație cât încape!

Alina

Eu cred că toată poezia este un ghid pentru viață, mai exact, o arată așa cum este ea, fără cuvinte dulci, menite pentru a o înfrumuseța. Am ce învăța din această poezie, și poate nu numai eu.
eu aș alege \"pământul sfărâmicios
al obrajilor atinși de suferință\"

Cu stimă

Alina Cătărău

Am mai citit mici fragmente în proză, fie și la \"Personal\", dar textul dumneavoastră îmi par altfel... Imaginile sunt simple, dar foarte frumoase. Mie, spre exemplu, mi-a plăcut nespus de mult sintagma \"iarba era plină de meteoriți stinși= Am mai simțit, citind textul, o alternare între liniște și zgomot ca un tangaj lin de vapor sau ca un legănat.
Atmosfera descrisă este superbă!

Alina

Atunci când unele stări neclare nu ne lasă în pace, simțim că putem dat naștere numai unor \"cuvinte sparte\", iar poemele nu vor să curgă pe foaie așa cum am vrea noi.
Mie personal mi-a plăcut, numai că verbul \"a îmbiba\" sună puțin cam dură pentru a-l asocia cu o floare sau, mai exact, cu parfumul ei.
În al doilea rând îmi mai place cum ai descris-o pe ea. În aparență e suavă ca o floare, dar în realitate are ochi demonici.
Foarte frumos!
Multă baftă și nu trebuie să te simți mic.Fiecare simte și percepe lumea altfel. (Dacă tu ești mic, eu cum sunt, din punct de vedere scriitoricesc?)

Mi-a plăcut foarte mult această poezie cu un ușor caracter de baladă. e frumoasă comparația cu Legendele Olimpului.
Cu privire la dragoste, e la fel ca viața, orice numai roz nu e. Dacă stau bine și mă gândesc, nici în romane nu i se îndulcește nuanța cenușie (sau chiar mai închisă decât atât).

AC

Mi-a plăcut foarte mult ideea. Nu cred că m-aș fi gândit vreodată că șarpele mă poate inspira. Dar e bine de știut că un șerpișor, hrănit cu înțelepciune, poate înnegri foaia.

Felicitări pentru idee!

Foarte frumoasă este copilăria. Totuși eu cred că Maria nu trebuia să arunce dințișorul peste casă, ci să i-l dea lui Ionuț, să și-l pună pernă, pentru a-l lua Zâna Măseluță.

Cu drag,

Alina

Deja simt mirosul mierii și-i văd strălucirea aurie.
Este un poem frumos, sugestiv și expresiv. Asta este părerea mea.

cu drag,

Alina

Citind această poezie, m-am simțit ca la cinematograf, pentru că nu se știe niciodată, ce se poate întâmpla în secvența următoare.
Mi-au plăcut foarte mult versurile: \"Și-un con de văpaie se scurse vâscos/Rostind șoapte-n taină doar tăcerii\". Totuși am o mică nelămurire, nu prea înțeleg ce caută pușca în peisaj. Mă duce cu gândul la o vânătoare.

Îmi place foarte mult poezia dumneavoastră, asa cum am scris și în titlu, datorită profunzimii. Observ o împletire frumoasă a aparenței cu esența - chiar dacă iubita nu mai este fizic lângă eul liric, ea există-n gând.
Versurile:\"Aș vrea să fim coperți/Dar la aceiași carte\" conturează ideea de tot unitar ca aripile unui fluture. Așa cum nicio insectă nu poate zbura cu o singură aripă sau nicio carte nu se poate numi astfel fără ambele coperți ale sale, așa nici iubirea nu poate rezistă când rămâne o singură persoană, pentru a culege cioburi de amintiri.

Felicitări pentru poezie!