cătălina vieru

eu am facut religia in scoala generala cu foarte multi preoti. Cum pe atunci eram in perioada in care cautam niste raspunsuri, inclusiv pe acest plan,Imi amintesc in special de doi: Puflea, care imi stopa fiecare incercare de lamurire cu :da\' taci dracu\' din gura! Pe langa replicile adresate mie, ca decat eu ma zbateam sa aflu cate ceva(restul motaia si lua 10), cand elevii deveneau galagiosi, se auzeau tot felul de apelative:imbecililor! dobitocilor!etc. Apoi, mai era Tzapardel, care nu era inca preot, ca nu se insurase(nu stiu prea bine ierarhia). El nu devenea violent cand ii puneam intrebari, insa se bloca, se inrosea, si ma ignora complet. Acum, mi se pare chiar amuzanta reactia lui. Acestea sunt doar exemple din lumea preoteasca. Religia ar trebui predata de cineva obiectiv, care sa nu le indruge elevilor nici una dintre variante, sa nu ii indoctrineze, ci sa le prezinte cat mai multe variante(oricum, au multi numitori comuni), pentru ca elevii sa aiba o privire de ansamblu. Religia>crestinismul>ortodoxismul. Ingustam privirea. Insa invatamantul romanesc (ca si prejudecatile generale legate de religie) nu se va schimba prea curand. Nici preotii.

Ideea in sine este mai buna decat poezia. In sensul ca versurile scrise italic-vad ca ai reusit pana la urma, sunt originale. Ideea unei imprimari a sufletului in suflet, a poeziei in suflet, o tatuare, ca si cum ar fi mult mai simplu decat toate explicatiile si cuvintele, mi se pare geniala. Insa, versurile scrise carora zici ca le dai copy/paste nu sunt cine stie ce.
Simpla parere, evident.
Save as: D:\\iulian cimpoesu\\virus found\\comentarii\\Iulian

Rasete. Limbaj simplu, prin manutele unui copil de clasa a 6-a. Dar de la etajul doi, se vede bine si clar realitatea! Felicitari!

Imi plac versurile. Imagini intense, metafore autentice. Insa cand am citit titlul, ma asteptam la o parodie, la ceva oricum cu tenta umoristica. Daca ai descris aici unul dintre \'ingerii lui Charlie\', nu ai picat-o. Mi se pare prea intima descrierea pentru a avea legatura cu subiectul unui film de proasta calitate. Nu vad nici o legatura cu titlul si cred ca un alt nume, mai intim, mai sugestiv, s-ar fi potrivit. Insa versurile, nice. Numai bine

Rasete, rasete. Faina ideea. Insa, bivolita de Frusina era bi, da? Bine... Si actiunea se petrece intr-un viitor indepartat, cand Bucurestiul va deveni \'taramul tuturor posibilitatilor\'.
Ai doua mici greseli. Nu as fi eu, daca nu as atrage atentia; sper ca nu te deranjeaza. A cincea replica, \'agree Frusina\'. Probabil ca ai fost influentat de americanizarea Frusinei, caci in engleza:to agree=a fi de acord, a aproba. In romana, \'a agrea\' e cu totul altceva. Din gramatica mea, vorbesc, asa ca nu e musai sa ma crezi.:)
Apoi, a opta replica:\"Ma repezi intr-una\". Aceste omonime:intr-una si intruna, au sensuri diferite. Intr-una(din zile, vine de la \'intr-o\'), si intruna (continuu). Cel putin asa imi spunea profu\' de romana prin clasa a noua.:)La fel, nu e musai sa il crezi nici pe el pe cuvant.
De-a dreptul savuroasa proza. De altfel, efectul nu difera de maniera umoristica in care ne-ai obisnuit.
Cu drag,

Lory, daca nu imi spunea cineva ca ai facut o parodie, as fi ratat pastila de zambete de azi. Florr, mersi pentru aprecieri, insa, parodiile de-asta se fac. Sa smulga zambete. Separa ceea ce te face sa simti originalul de ceea ce te face parodia. Cat despre mine, m-a amuzat tare epigrama-parodie:)
Cu drag,

Ma regasesc in fata unei poezii cu totul deosebita, prin intensitatea imaginilor transmise. Starea apasatoare a unui blestem iminent, mostenit din vremea nefiintei, se resimte in intreaga poezie. In centrul decorului special creionat de tine sub forma unui labirint fara iesire (drumuri infundate, case parasite) se petrece aceasta lupta intre sfasierea provocata de fatum si resemnarea fortata, abandonarea in aceste strafunduri ale singuratatii. \'Carnea se mantuieste prin durere\'. Si spiritul?
Cu drag,

nu stiu cum se face, Loredana, ca uneori scrii excelent, alteori te pierzi in rime si constructii facile. Poezia de fata este excelenta. Si imaginea la fel. Felicitari. Ar fi trebuit sa fii mai atenta la acea cacofonie: cu care (stati tacuti). E greu sa refaci textul in poeziile vizuala, asa ca pe viitor fii mai atenta. Nu de alta, dar blocheaza pret de o clipta cursivitatea lecturarii.
Numai bine,

Din nou rasete, sache. Multumesc pentru scurta doza de umor pe ziua de astazi. Ai o singura greseala: deziNvolta, nu deziMvolta. Graba, desigur.
Cu drag,

Nu iti urez multi ani, ci fericiti si frumosi, alaturi de persoanele la care tii. Iti mai doresc insipratie cu sau fara Mioara.
Cu drag,

O poezie buna, imi place
\"Văzând cum lumea se reinventează
Într-o frunză, chiar într-un strop de rouă\" si
\"Un dar primit și apreciat însă
Ușor a fost dat ușor va fi și luat\"-desi cred ca ar trebui sa renunti la acest \'si\' de la \'va fi siluat\'. Cred ca pastrezi o mai buna cadenta, muzicalitate, daca renunti la el. Limbajul poetic este ceva mai simplu decat in alte poezii de-ale tale, in care te aplecai mai mult catre un limbaj metaforic. Imi place ideea acestei conversatii cu un alt sine. Eu ma intreb, eu imi raspund ca frumusetea si viata sunt altfel in fiecare frunza. Intrebarile din incipitul primei si ultimei strofe, initial pline se speranta \'iubesti viata, nu-i asa?\', apoi ultima, ca o concluzie retorica \' cum sa iubesti viata cand nimic nu-ti apartine?\'-aici ai putea folosi topica normala, fiind usor fortata inversiunea ta. Incepand cu versul acesta, se simte o nuanta de negativism. INSA, in ultimele doua versuri, ai revelatia ca toate aceste intrebari care iti trec prin minte intr-o vesnicie sau secunda, sunt inutile. Caci ce conteaza cu adevarat este sa iubesti tacerea, nu sa intelegi Cuvantul. Daca asta ar fi posibil vreodata.
toate cele bune,

Cuvantul. Cred ca asta este.

Iubirea te doboara, te inalta, te alinta te invata...

Ela, exact ca un cantec mi-au sunat versurile singuratatii de aici, si nu orice fel de cantec, ci cantecul unei scoici ce imi plange marea. Frumos, frumos. Cred ca ar trebui sa scoti traducerea, caci versurile nu sunt dificile, si traducerile nu fac decat sa fragmenteze in oarecare masura.Am preferat sa sar peste versurile in romana, ca sa prind cursivitatea. Linia melodica-ma ierti, dar nu ma pot referi la text, decat ca melodie- este una lina, un susur...
Mi-a placut tare.
Cu drag,

care s-a lovit cu capul de pragul de sus al usii de la carciuma. si vede stele...?

Da?Da?Am castigat premiul cel mare?

Camelia, daca nu ma insel este primul com. pe care ti-l las; asta nu inseamna ca nu te citesc cat de des am ocazia. Sar succint peste comentariile silviei care, in ultimul timp,(fara suparare, silvia!) are ceva cu toata lumea. Ala scrie prost, aia are idei uzate, ala are clisee, aia etc. Sache ti-a contracarat textul argumentat si tu, cand ai revenit, ar fi trebuit sa argumentezi comentariul intial, nu sa despici firul in 3 subpuncte. Ia-o mai usor cu remarcile gen: nu-mi place! prost! nu mi-ai atins coarda sensibila. Cred ca acest gen de comentarii ar trebui sa treaca la off line, ca e pe aceeasi linie, desi la capatul celalalt cu \'bravo!\', \'genial\', \'bestial\'(asta e in regulament:)). Asta ca o remarca amicala.
Camelia, referitor la textul tau, mi se pare bun, ideea este veche, e adevarat, si scriitorii latini incercau sa defineasca artistii. Nu conteaza cat de veche este ideea, ci cum o poate face cineva sa respire prospetime, culoare.
La strofa a treia am zambit. Mi-am amintit cum incercam, cand eram mai mica, sa ghicesc in figurile celor care treceau pe langa mine, o poveste. Cat de putini erau poeti!
Dar ce frumosi erau... Si ai dreptate, cand trece pe langa un poet.. unul adevarat, Timpul se opreste si natura se lichefiaza in jurul lui, si se pornesc usoare pale de vant... Stiu la ce te referi. Multumesc pentru lectura.
Cu drag,

De fapt, e poezie. Cu P mare. Daca as spune ca e unul dintre cele mai bune poeme ale tale, nu cred ca as gresi. Ce vad eu aici/ In primul rand, este portretul ei. Portret care mi se pare deosebit tocmai prin metaforele cu ajutorul carora l-ai conturat. Mi se pare ca fiecare vers e o metafora distincta pentru trupul ei si nu numai pentru trup, ci pentru ceea ce presupune ea ca fiinta, in totalitate. Incepand cu versul 3 al strofei a doua, si pana la versul 4 al ultimei strofe, o deghizezi si o mulezi intr-o sumedenie de portrete. Nu stiu daca asta inseamna ca o vezi pe ea in tot, sau totul in a. Cert este ca Poezia ta mi-a oferit o lectura placuta. Pentru care iti multumesc.
Cu drag,

crezi ca asta?...dar nu e o litera? da un indiciu. cand imi spunea bunica ghicitori, imi dadea si indicii...

am ghicit. ma mai gandesc la cealalta.