Sunt Vânt...

Adun liniștea, o lipesc de geamuri sparte; urlă! O îmbrac în umbre, dansează corbi pe ziduri negre. Are gust de cimitir. Cruci albe o împiedică și cade....se împrăștie în molecule de pace. E prea multă sare. Amețește...se agață de frunze... E pământ mort. Sunt reci de mult. O ridic din nou, o înlănțui, sunt nebun de tăcerea ei și nu mai știu să sărut...