Poezie
Lanțurile bune
1 min lectură·
Mediu
Mâinile cu care ne vorbim, mâinile de care fug câinii
au dicție impecabilă.
Ochii rânjesc sau plâng ca alienații când valurile sunt prea verzi și verde nu-I cuvânt,
îmi storc lămâile în pleoape și mă prefac dormind, ochii-s mai tâmpi ca vitele.
Ridurile de care ne ținem în autobuz însă, ridurile pe care-și fac liniștit drumul anvelopele
se ascund în colțul cuvintelor mici, copii bătuți ascunși în șifonier, melc atins cu degetul de la picior
îți spun “ce frig mi-a fost azi”, ei spun “ ce proști!”
mă prind de tăietura din copilărie de la toporul lui Nelu
pe care o păstrezi cu grijă lângă buză
încolăcindu-mă ca șarpele de soare
mă țin bine, “ține-mă bine să nu cad!\"
Ce bine că îmbătrânim în lanțuri bune!
Cei 60 de ani prea plini dorm neumblați pe marginea autostrăzii
până când vor face primii pași sprijiniți de lanțurile bune.
024.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catalina Cadinoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Catalina Cadinoiu. “Lanțurile bune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-cadinoiu/poezie/246732/lanturile-buneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓m-aș lăsa legat cu astfel de lanțuri. mi s-a mai intamplat odata. problema e ca aceasta fericire e temporară, totul e supus transformari. pentru moment, insa starea ta mi-a adus si mie euforia vremurilor de odinioara. zambesc trist dar zambesc.
0
CCMă îngrozește gândul că există(sau nu-cine știe?) undeva, în calendar, ziua în care voi zâmbi trist, de asta scriu și zâmbesc acum, pe alocuri râd, a nebună!
De multumesc,
De multumesc,
0