Orbii dansează în Subcetetae ziua pe la prânz
Ea are trupul rotund ca o minciună, apoi ca un măr. Ea poate fi Senia sau poate fi lotus. Totuși astăzi este Senia. Atât. De ce? Taci. Senia. Atât. Într-o zi poate fi toate zeitățile
O poartă scârțâind ca o carte interzisă
S-a deschis poarta scârțâind ca o carte interzisă Trenurile pierdute s-au așezat pe mine ca bufnițele. Auzi, ratatul ăla de ceas mai cântă la caterincă? Urechea mea muzicală nu mai recunoaște
Copilul în costum de leu
Deschide-mă la suflet și ia tot mărunțișul de-acolo cumpără pâine și busuioc de la bătrânii care-și uită data de naștere. Restul de bani dă-i-l copilului țigan în costum de leu de sub
Lanțurile bune
Mâinile cu care ne vorbim, mâinile de care fug câinii au dicție impecabilă. Ochii rânjesc sau plâng ca alienații când valurile sunt prea verzi și verde nu-I cuvânt, îmi storc lămâile în pleoape
Deținuții merg pe vârful degetelor
Mamă, stai acolo, nu veni, stai acolo și vezi gâștele cum deoache balta lebedele cum scrijelesc cu ciocul de lemn, în gardul apei hieroglife stai acolo, aici cerul este prea departe de om, cerul
