Catalin Pavel

Ecaterina, activez in ilegalitate deocamdata. Florian, cronicile sint putine in tara lui non sequitur. Ela, multumesc. Tin si proza si poeziile intr-o cutie mare de carton de napolitane, si mereu se amesteca. Ioan, toti sintem o parte din toate cartile. Madalina, napolitanele ramin valabile. ca in motanul Murr al lui Hoffmann, editorul a legat gresit paginile acestui manuscris, trei de proza, una de poezie. Silvia, si eu sper sa ajunga romanul in Chisinau, cum cred ca ar fi vrut si personajul lui principal, de profesie calator. Multumiri tuturor.

Ma bucura ca va amintiti textele mele de acum doi ani si mai bine, eu am inceput sa am probleme cu lecturile de acum o saptamina. Speram sa ii cunosc pe unii dintre voi la lansare, si daca treceti pe la tirg pentru alte carti, drop by to say Hau. Ioana, nu doar cititu schimba, dar si scrisu. Dorin, am Cotnariul deoparte in orice moment. Anni, pe cind monumentu cititorului erou? Emilian, multumesc din nou pentru solidaritate -

Ioana, eu cred ca tu empatizezi, bine de altfel, cu personajul feminin din poez, dar in cazul asta nu vad cum mai poate fi textu o marturisire de sine. apararea are rost.
Mihai, pentru comentariu iti multumesc, cit despre generozitate, si mai si, nu pot decit sa te invidiez. e un text despre oboseala, in mare masura, ai vazut bine.

Ionela, ma bucur de trecerea ta, esentializata asa. Andrada, buna citirea ta, si sper sa intoarca ceva optimism si asupra textului.

eu ma gindesc ca fiecare trebuie lasat sa scrie cu slabiciunea lui, sau cu forta lui - fara somnifere, dar si fara vitamine. sa incerci sa scrii mai “in forta”, pentru ca e mai rasunator, sau sa-ti paradezi slabiciunea, pentru ca e mai “sensibil”, ar fi dubios (am inteles ca tu nu spui asta, madalina). dar deocamdata, din pacate, nu am perspective de a scrie mai ferm. altfel, pentru incurajare iti sint acum ca si altadata recunoscator.

Vasile, n-ai venit pentru dovezi, dar multumesc ca te-ai oprit sa judeci. Ioana, bine te-ai intors pe textele mele, desi am impresia ca imi platesti o polita... ce-are eruditia d\'a face cu piata chibrit?
si eu te intreb ce iti place mai mult si mai mult in poez, si raspunsul tau ma multumeste tare.

din pacate, de multe ori calitatea unei revolte nu se reflectă și în expresia ei. desigur că de multe ori în artă a simplifica înseamnă a exprima mai puternic, dar există și cazuri, cum ar fi textul de față, în care parcă duci dorul nuanțelor. si ginditi-va ca romania pe care dvs, avind mindrie, va pisati dupa ce beti bere, sintem noi cei care va citim si dvs cel care scrieti.

Camelia, orice comentariu e binevenit si doar rareori simti ca trebuie sa-i raspunzi cuiva cu un multumesc sec. dar e adevarat ca fiecare are sa bete noire aici pe site, cum fiecare are citeva persoane pe care le pretuieste foarte mult, chiar daca foarte rar se indura sa ii lase un comentariu :)
Cristina, noroc ca te atrage esteticul din texte, ca la mine prea mult rational nu-i de gasit. intr-un fel stiu de ce ai lasat semn aici – pentru ca ai gasit ceva scris intr-un stil pe care il experimentezi si tu.
Madalina, cum asa, raminerea in libertate? daca ramii, care mai e libertatea? trebuie sa treci dincolo de libertate, nu zic in etic, dar macar in munca (nu suna extraordinar de groaznic?)
Dan, daca nu ziceai la sfirsit ca e bun, ceea ce faci foarte rar de altfel, nu stiu daca imi dadeam seama ce parere ai. dupa tine deci, problemele textului ar fi 1. ca e o alegorie complicata, care, din cauza economiei de forme, se concentreaza prea tare si 2. ca cele doua parti ale lui isi corespund in mod oarecum fortat. eu in orice caz asa am inteles, poate din cauza ca, cel putin pentru mine, astea chiar sint problemele.

Camelia, beauty is in the eye of the beholder, si, pentru ca un text sa poata transmite tensiune, trebuie intrucitva ca ea sa preexiste in cititor. mai cred ca nu scriem mereu ca sa eliberam din “preatrairea” noastra (cum nemteste ai spus), ci de multe ori ca sa facem dintr-o traire simpla (blosses Erlebnis?) una supraobisnuita. multumesc pentru solidaritate(a de lectura).
Vasile, nu ma mira ca esti generos, trebuie incurajat orice isi iteste capul cit de cit, cum ar fi textu asta. am citit comentariul tau cu o secreta bucurie: zici ca se mai putea scoate ceva din tema, ceea ce ma satisface pe deplin, pentru ca de obicei incerc sa scot mai mult decit se poate scoate… timpul pentru putina (chiar daca probabil doar temporara) frugalitate.
Madalina, observatiile tale de inceput (cucofonia, ca si cum in dublet, solecism) nu mi se pare ca sint atit de neaparat juste, incit sa corectez de indata. parca merge si asa cum e, m-as gindi, mai ales in vacanta. in rest ai direptate: chemarea ta la armele simplitatii ma atrage si pe mine, desi, oferind unele satisfactii, sint alte citeva care ramin, textului “simplu”, inaccesibile. cred ca de asta oscilez.

bun. foarte tare textul. Asztalos scrie foarte nervos, si isi exercita furia (uneori dragastoasa) oarecum la intimplare, dejucind asteptarile oricui si rezultind texte invariabil proaspete si inteligente. aici, mai ales, prima si a treia strofa. finalul e, desigur, o deturnare de la sentimentul cu care ai inceput - cu atit mai evident apare ca stilul tau e colajul de ginduri. ai norocul ca esti fundamental poetic...

carpe noctem ar fi in latina pandantul lui carpe diem, dar poate, cu carpe nocem, faci aluzie la altceva. de asemenea corect ar fi joie de mourir, dar cum scrii tu suna a franceza medievala si poate o fi un citat din trubaduri, tu stii de unde l-ai luat.
mai jos, in loc de \"cronical tirednes\" ar trebui sa fie chronic tiredness, sau mai degraba chronic fatigue. acest comentariu poate fi trecut mai incolo la offtopic.

va multumesc de trecere si va mai astept. cu bine -

se face coloana sau altceva etc. legatura dintre strofe e slaba. finalul, cam iconoclast, e reusit.

aici sint lucruri de calitate. textul trebuia cred disciplinat, taiate o parte din ramuri. citeva intuitii foarte bune insa: sub fotografie așteaptă să moară toți oamenii din autobuz, fiecare om e copia unui om de nisip, nu pot să mă apăr decât lovind în mine. mai important este ca tonul autorului este fundamental ok, de o minunata sobrietate, asa ca nici ocolurile nu deranjeaza.

cheia sta, desigur, in cuvintul isometic. in functie de ce inseamna acest misterios cuvint, sensurile poeziei ne vor bate la usa ca o echipa incarcata cu termopane. pina atunci, retinem ca autorul a vazut undeva Escher, si a considerat ca e cazul sa spuna cuiva ca a vazut Escher, care - asta trebuie sa retinem - rastoarna perspective.

va multumesc.

ne-a ramas mare si care nu intra la apa ci intra la pamint. ai ca de obicei cite ceva foarte bun in fiecare strofa. \"mi-a luat toate visele, a spus că n-are niciun rost să riscăm\" e cred preferata mea. poate ultimele doua trei cuvinte din text sint necaracteristice?
o reverenta deci pentru tipul de poem pe care l-ai patentat, intotdeauna o poveste complicata spusa cu o voce simpla, in care ideile nu vin din fortari de cuvinte, ci din limpezimea primara a inteligentei tale.

\"fildes ivoriu\" e wrong
.
impecabila, in felul ei (un fel de sensibilitate desueta gen magda isanos) e cireșii se vor scutura de iole albe
Pe mine
mă vor lăsa în larg

atâtea drumuri înapoi
într-o singură viață
imi aminteste de michaux: atitea seri pentru o singura dimineata

foarte interesant e: am sa ma rup de la gurile voastre, care suna in cheie evanghelica, n-o sa ma aveti mult timp printre voi etc.

fructul umplut cu sare e de asemenea un obiect de expozitie.

ansamblul nu se leaga

si ai ajuns la capat. se mai intimpla, a mon humble avis, ca in textele tale sa cazi in dragalasenie sau cozerie agreabila. nu e cazul aici. aproape ca as putea sa pariez ca e intr-adevar scrisa in tren poezia. un mic concert elegant de vrabii deasupra biriitului tevilor din subsol. poezia e cit se poate de curata. sper ca accepti o lauda din partea cuiva care nu e tradus in multe limbi, si cu atit mai putin in thai

la o companie de asigurari, care avem un pacient, vreau sa zic un client care il cheama bodler, un copil rau, din flori. eu si baietii de la companie vrem sa va felicitim pentru textu acesta, unde ati exprimat foarte bine aufhebenul hegelian si graficul taxei pe venitul din dobinda pe anuitati. abia i-am facut asigurarea luna trecuta lui acest bodler ca il gasesc beat mort in bruxelles, fumind opiu. de ce nu a declarat, domnisoara, va intreb? vrea sa ma baga pe mine in faliment? si am inteles ca de la poezii i se trage, ca sta si citeste online. bine ca nu scrie, ca il actionam in judecata.
uitam: poate doriti o asigurare? nu? cum adica, nu?
go on, go on, go on, go on,
bun, semnati aici.