Cătălin Mocanu

Sfaturile sunt binevenite - m-au ajutat să înțeleg cât de neclar mă exprim - mulțumesc!

Din catrenul de mai sus trebuia să reiasă o poveste drăguță (în viziunea mea!): un pescar primește cadou o pereche de cizme pescărești - acel combinezon cu care se poate intra în apă până la brâu fără a se uda, mă rog o pereche de încălțări - cei drept cu vreo două numere mai mari decât era necesar.
Acesta ar fi cadoul ("darul") primit/dăruit.
Însă, "darul" - din cel de al doilea vers - ar fi trebuit să aibă și sens de înzestrare (de ex. :talent).
Așadar, pescarul e "tare" prin "darul" pe care îl are (talentul; acela de a reproșa într-un fel că cizma-i mare), cât și pentru posesia cizmei, ori a dibăciei acestuia de a prinde pește.

Sper să mă fi făcut înțeles oarecum.

Datele fiind prezentate... astept sugestii, păreri, indicații etc.
Se poate?

Asceză

Când o ispită dulce, femeiască,
Mă tulbură c-un evident motiv,
Mă rog la Dumnezeu să mă-ntărească,
Dar iau și o viagra, preventiv.
(Florin Rotaru)

Nedumerire

Când ai câte-o idilă,
Și vrei să fii bărbat,
Tu cauți o pastilă,
Să nu te mai combat!?

Părere

Când ai câte-o idilă,
Tu ești un brav bărbat,
Dar vrei acea pastilă,
Să nu te mai combat.


Sfat (1)

Când ai câte-o idilă,
Tu uită de pastilă,
Că vei scăpa de viciu,
Punîndu-mă-n serviciu!

Sfat (2)

Când ai câte-o idilă,
Și vrei să scapi de viciu,
Tu uită de pastilă,
Că vin eu din oficiu.

Cresc... curcani.

Cred că nici nu bănuiți câtă bucurie mi-ați adus prin intervențiile avute. Cât despre importanța acestora... nu cred că voi putea vreodată să vă mulțumesc așa cum ați merita. Trăiesc cu speranța unei eventuale posibile revanșări - oricât de mică ar fi aceasta (fie chiar și o epigramă prin care să pot fura un mic zâmbet de pe al dumneavoastră chip!).

Am perceput ideea - sugestia - în ceea ce privește titlu. Vă dau dreptate dacă privesc problema din acea perspectivă pe care mi-ați sugerat-o. Mulțumesc!

...

Mai sunt și alte sugestii?

Așadar, avem varianta:

D’ale întreprinderii

În conducere, la firmă,
Sunt colegi ce se afirmă:
Harnici, iuți și plini de har,
Când e vorba de... pahar!

Da, aveți perfectă dreptate: al patrulea vers este incomparabil mai bun în varianta propusă de dumneavoastră. Mulțumesc.

Cu ajutorul pe care mi l-ați dat, deci de care am beneficiat, poate fi vorba de o epigramă adevărată?

Am optat pentru titlul - D’ale întreprinderii - deoarece mizam pe sensul extins al semnificației (definiției) ce-l definește.
\'\'La serviciu\'\' ar restrînge puțin aria, nu?
Oare am procedat greșit?

Mai sunt și alte opinii?

Literar, firește.

D’ale întreprinderii

În conducere, la firmă,
Sunt colegi ce se afirmă:
Harnici, iuți și plini de har,
Când golesc câte-un pahar.

Domnule Laurențiu,
Buna dispoziție de care dați dovadă este molipsitoare. Drept care, vă mulțumesc!
Revenind însă la subiect, avem:

HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX \'98 | Trimisă de gall, 30 Jun 2002 | Greșeală de tipar

HÁIT interj. (se folosește pentru a exprima o poruncă, o surpriză neplăcută, pentru a sugera o mișcare bruscă etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

HAIT2, haituri, s.n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat\'.
Sursa: DEX \'98 | Trimisă de gall, 30 Jun 2002 | Greșeală de tipar


În speță, termenul hait s-a folosit cu sensul de: iaz – iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte. Așa cum se observă și în definiția de mai sus, hait este un regionalism.

Conform DEX-ului avem:
HAIT2, haituri, s.n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat\'.
Sursa: DEX \'98 | Trimisă de gall, 30 Jun 2002 | Greșeală de tipar .

În acest caz, se mai pune problema unui rebut?

Vă mulțumesc, domnule Nicolae Bunduri! Și da, cred că aveți dreptate.
Să înțeleg că acest catren este o epigramă bună?

Oricum ar fi ea, dumneavoastră sunteți un om deosebit. De altfel, aici am întîlnit oameni de o certă valoare.
Vă mulțumesc!

P.S. Poate mai sunt și alte păreri/sfaturi; le aștept cu mare interes.

În sfârșit, spiritul agonic reînvie!... după aproape cinci ani de zile – (re)vedeți:
http://agonia.ro/index.php/contest/47287/Concursul_de_Epigrame – se reiau discuțiile în ceea ce privește construcția unei epigrame, dar nu numai, deoarece o mare parte din regulile ce trebuie aplicate/respectate sunt necesare/valabile și-n poezie. Așadar, interesul față de această dezbatere este cu mult mai mare, decât se poate observa la o primă vedere. Drept care, eu vă mulțumesc și în numele celor ce nu îndrăznesc a o face: mulțumim!

Și dacă tot m-am pomenit vorbind, v-aș supune atenției dumneavoastră, cu rugămintea de a-mi preciza ce e bun, dar mai ales ce este rău, la/în următorul catren (având prioritate tot ceea ce ține de ritm):


Bilanț muncitoresc (!?)

Vă spun deschis, dar cu mândrie,
Că am trei ani în meserie!...
Și-aș construi ușor un hait...
Din bolovanii... ce-s pe ’’site’’!

Rugăminte: sper să nu fiu înțeles greșit, așa cum s-a (mai) întâmplat...

Multumesc! Aveti si alte observatii?

\"De Moș Nicolae (Maturizare)

Nu mai sunt demult fetița
Care-atât la Moș ținea:
Azi, e goală cizmulița...
De-aia-mi bag picioru-n ea!\"
(Atropa Belladona)

\"Azi, e goală cizmulița!...\"
Ne spunea mai ieri fetița.
Da\' io-i zic (așa grăbit!):
A-nțeles, că e iubit!