Marinari veniti cu pluta

A fost odata-n capitala un Hector, si cu a lui coada, Iar el lucra fara incetare, si avea o sefa cam marghioala, Baiat bun nu prea era, O scarba nici macar Dar el facea pe bulangiul Cu cate unul care facea pe stapanul Cand Hector a fost calcat pe coada Nimic nu a mai putut sa il opreasca A tras de lanturi si de haturi Si-a scapat de cea mai mare pedeapsa, De a lucra cu o femeie proasta. Acum, Hector e bine, si asta datorita tie, Femeii proaste de mai inainte, Care tu cu ambitia ta, Mi-ai determinat plecarea, Unde? Intr-un loc unde nu se vorbeste maghiara. Desigur ca nu puteam uita, Nici pe domnisoara Adina, Tigarea si cu nessul ei, Zambetul si cu placerea, Insa pentru fata asta... O sa mai pierd o strofa doua. ______________________ (va urma)