A - 7713

praful a fost este și a rămas blazonul neamului meu uneori nici atâta cât să vărs lacrimi fără șir aflând despre cei în care credeam că pot deveni oameni respectabili pentru care să plângă până și țepeș că erau de fapt ticăloșii de pe aneantizantul bulevard al țepelor din viitoarea capitală a româniei după cum am găsit într-un manuscris apocrif scris probabil nu din Voia lui Þepeș care niciodată nu se urca cu un etaj mai sus pentru a nu-l bârfi turcii de ziariști pentru douăjde mii de euro plătiți din bani publici după ce a fost depășit bugetul corpului de control i-ha i-ha-ha interjecția de argou cu osârdie omisă din lecțiile de istorie care între altele nu se mai practică spun aceasta citând codul civil napoleonean art oo7 soldatul nelămurit de împărat are dreptul să-și aleagă singur moartea NAPOLEON NU ȘI-A PUTUT SINGUR ALEGE MOARTEA m.o. inima precum tastatura defectă a ordinatorului dictează sentimentele și moartea sigur eu știu mai multe pentru cel care vrea numai de zece chiar și tu în clipa de auschwitz poți muri primul fără să bănui cât va plânge cel care va veni printre ruine la eventualele negocieri A - 7713 în ultimă instanță moartea e un fel de piață eu am ales aurul smirna și tămâia morrison hendrix & sânmărtean căruia fiul meu i-a stat în brațe precum atlanticul atlanților despre care platon a scris că au existat