omul politic mai joacă la ruletă

și urâții adulmecă frumusețea de sărbători îmi place să fiu enunțiativ crezând că nimeni nu se mai scălâmbăie nimeni nu mai urăște reîntorcându-se-n visele copilăriei roz ca zăpada trucată de pe terenul de fotbal sintetic zâmbetul omului cu mustață nu e un rânjet care mușcă din mâna întinsă fără să spună o poveste pentru reușita deplină a filmului stupid și scandalos filantropica interzis a fi difuzat la scară planetară de bătrânul așteptându-i pe americani să construiască autostrada înțelepciunii pe ruta bucurești-beijing-washington bătrânul de care amintesc a decedat deunăzi în drum spre spital înainte de a muri mi-a dat de pomană o pălărie de mușchetar pe care s-o arunc în aer când va fi gata autostrada buclucașă numele lui era ion budai deleanu singurul țigan cult din literatura română școlit la viena e atât de magic de sărbători că magia a ajuns desuetă ca o păpușă descompusă de copii din generații diferite unul i-a scos o mână altul un picior toți i-au cruțat trunchiul și zâmbetul albastru ca flăcăruia opaițului de la intrarea în bezna subpământeană a omului politic care a închiriat un ren adevărat și un grizzly de pluș pe care să adoarmă funcționarii pe bani publici gura lui locvace întrece mașinile de dezăpezit străzile fără nume omul de zăpadă scrie versuri albe și intangibile din mâna lui împușcată se învârte delabrat ruleta de zahăr ars a viitorului